La doi ani după povestea primului volum, Esmay se află în Londra, unde a fost trimisă de mama sa, care încearcă să o ajute să scape de bullying-ul din viața sa. Esmay își întâlnește aici cea mai bună prietenă, Sierra, care o susține să slăbească și care seamănă incredibil de tare cu ea.
În mintea lui Esmay există un singur gând: să se răzbune pe Ewan. Esmay este de nerecunoscut acum, iar când se întoarce acasă face schimb de roluri cu Sierra, încercând să-i păcălească pe toți cei care o răniseră în trecut din cauza kilogramelor în plus. Însă toți se poartă frumos acum cu ea, iar Esmay ajunge la o concluzie dureroasă: aparențele chiar contează. Dorința de răzbunare începe să dispară ușor-ușor, iar Esmay întâlnește un alt băiat, între ei apărând o atracție incontestabilă. Însă începe să creadă că acest băiat este chiar cel pe care îl jignise în tabără în urmă cu șase ani.
Fragment
„Rănile din trecut încă mă ardeau şi mă dureau. Am fost aruncată cu brutalitate într-un ocean de neîncredere, iar cea mai mare problemă a fost că nu ştiam să înot. Nu am văzut niciun ţărm în depărtare şi nici nu am avut o barcă de salvare. Pur şi simplu, am plutit în derivă, înconjurată numai de rechini flămânzi.
Am aflat foarte multe lucruri de-a lungul ultimilor doi ani. Am învăţat să mă descopăr, să citesc oamenii şi intenţiile lor, am învăţat să fac faţă durerii şi suferinţei, să mă accept aşa cum sunt şi cum să fiu fericită, chiar şi superficial. În schimb, mi-am neglijat trecutul. I-am aruncat mereu priviri cu coada ochiului şi nu am lăsat prezentul să mi-l vindece. Nu în totalitate, cel puţin. Nu am învăţat cum să închei anumite capitole din viaţa mea, care meritau să fie uitate. Le-am lăsat acolo, scrise în jurnalul sufletului meu, fără un cuvânt de încheiere. Asta a fost cea mai mare greşeală pe care am făcut-o în mod conştient, aş putea spune. Nu m-am simţit niciodată pregătită să merg mai departe, pentru că m-am agăţat de suferinţa mea din trecut. Am alimentat-o cu toate amintirile dureroase şi astfel s-a născut răzbunarea. Nu credeam că ea îmi va aduce un final fericit, însă era singura care mă ajuta să dorm noaptea.
Am învățat să mă iubesc atunci când nu am mai lăsat vorbele celorlalți să mă definească.”