Occidentul. O interpretare istorică

Cu o mie de ani în urmă, civilizaţia occidentală se desprindea anevoie din starea de anarhie provocată de căderea Imperiului Roman de Apus. Ce şanse avea această societate frustă de ţărani şi războinici, atât de departe de rafinamentul strălucitor al Chinei, al lumii islamice sau al Bizanţului? Aparent, nu prea multe. Şi totuşi, Occidentul a ajuns să cucerească lumea, a inventat civilizaţia tehnologică şi a schimbat destinul omenirii. Lucian Boia înfăţişează cauzele multiple ale unui triumf nesperat, de la închegarea unui sistem agrar până la sensurile filozofiei creştine şi la mitul Progresului. Marea originalitate a modelului occidental a stat în asumarea fără reticenţe a schimbării şi perfecţionărilor de tot felul. Începând cu primele inovaţii tehnologice ale Evului Mediu, trecând prin marile descoperiri geografice şi prin revoluţia industrială, şi până la actuala globalizare, Occidentul n-a încetat să-şi diversifice propriile structuri şi să-şi accelereze ritmul, împletind interesul şi idealul, speranţa şi disperarea, dispreţul faţă de ceilalţi şi afirmarea demnităţii umane. Din această dinamică şi din aceste contradicţii s-a născut lumea în care trăim.