„Alchimista” Mihaela Grădinariu, dezlegând izvoare arhetipale, într-o lirică tangentă prozodiei folclorice, pedepsește mundanul agresiv; luându-și destinul pe cont propriu, denunță, cu elan mistic (erotizat) „urâciunile” din lume și vrea, într-o poezie recuperatoare (cf. Theodor Codreanu), asaltată de frumusețe și suferință, o „zarcă în cer, de poeme”.