dar unde totuși acolo unde niciunde?
şi când înviere atunci când nicicând?
nume al meu înmugurind în uitare…
umbră a mea în lumină-încolțind…
stinsă combustie-a cărnii mele, întrebări
ca un colb prin văzduh, pasăre jumulită
de-amurg – sufletul
pal orizont în eterna mea scufundare…
timp al sfârșitului care ar începe
în marea indiferență̆ a timpului nesfârșit;
eu al meu mie nimic de la o vreme încolo
singurul meu conținut.
Dinu Flămând este poet, eseist, critic, traducător, jurnalist de presă scrisă, de radio și de televiziune. Născut în 1947 în Transilvania, unde a urmat studiile medii și universitare, a lucrat o vreme prin redacțiile unor ziare și reviste bucureștene, iar apoi, timp de două decenii, în Paris, la Radio France Internationale, jurnalist bilingv, după ce a obținut azil politic în Franța în timpul fostei dictaturi comuniste. A publicat în românește numeroase volume de poezie, eseuri și traduceri. Volumele sale de poeme au apărut traduse în Franța, Portugalia, Spania, Italia, Germania, Grecia, Macedonia de Nord, Mexic, Columbia, Honduras, Ecuador, (Israel, Republica Cehă, Brazilia, în curs de apariție), deseori cu mai multe titluri. A tradus în românește volume și antologii din Fernando Pessoa, Carlos Drummond de Andrade, Vinicius de Moraes, António Lobo Antunes, Pablo Neruda, Marco Antonio Campos, Antonio Gamoneda, Luis Garcia Montero, Samuel Beckett, Jean-Pierre Siméon, Omar Lara, Marco Lucchesi, Umberto Saba, Mario Luzi, César Vallejo (poezia completă, în pregătire) ș.a. Premiul Mihai Eminescu pentru întreaga operă poetică.