După cum explică însuşi autorul, termenul englezesc maggot („omidă”) avea odinioară şi sensul de „toană, capriciu”, fiind, de asemenea, utilizat pentru a desemna melodiile unor dansuri care nu aveau o denumire proprie. Nici biografie, nici istorie, nici pe de-a întregul ficţiune sau, mai curând, câte ceva din toate acestea, romanul Omida reţine şi amplifică semnificaţia multiplă a cuvintului-titlu.
„Omida, acest roman absolut admirabil, serveşte, aşa cum ar trebui să facă întreaga literatură, forţelor subversiunii. Din acest motiv, este comparabil cu Iubita locotenentului francez, dar mai curajos la nivelul experimentului şi cu atât mai remarcabil la cel al realizării artistice.” (Anthony Burgess)
„Omida, acest roman absolut admirabil, serveşte, aşa cum ar trebui să facă întreaga literatură, forţelor subversiunii. Din acest motiv, este comparabil cu Iubita locotenentului francez, dar mai curajos la nivelul experimentului şi cu atât mai remarcabil la cel al realizării artistice.” (Anthony Burgess)