Mo o iubea pe O. O nu era mama lui aşa cum aţi putea crede, ci un sunet, o literă veselă şi dolofană, O.
Elefănţelul Mo era singur. Nu chiar singur de tot. O avea pe O. Atât îi mai rămăsese după ce mama sa fusese prinsă și vândută unui circ ambulant.
Din ziua în care rămăsese singur şi pierdut în arşiţa neclintită şi înăbuşitoare a savanei, lui Mo nu-i mai rămăsese decât litera O. A aruncat-o întâi din trompă spre norul de praf lăsat de camionul care îi ducea mama departe, atât de departe. Dincolo de orizont.
Ooooooo! Oooooo! Ooooo! a strigat Mo până târziu în noapte, dar mama lui nu s-a întors, semn că O nu era bună pentru a aduce mamele înapoi.
Ooooo! Oooooooooo! a trompeţit elefănţelul din nou din nou. E cineva pe-aici?
Şi din nou nu i-a răspuns nimeni. Doar câteva păsări de noapte au fâlfâit speriate. Era clar că O nu era bună nici pentru a-ţi face prieteni. Dar la ce oare era bună biata O?
Mo a aflat că e de folos atunci când îţi este frig noaptea şi-ţi încolăceşti trompa în jurul trupului zgribulit. Te ajută şi atunci când o desenezi cu trompa pentru a-ţi arunca apă pe spate. Poţi să faci din ea un inel şi dacă pui inelele unul lângă altul faci OO pereche de ochelari prin care vezi lumea mai bine.
„Dar ce folos dacă nu pot să împart litera asta cu cineva? Cineva care să mă înţeleagă şi care să o iubească aşa cum o iubesc eu”, gândea micuţul Mo.
A hotărât aşadar s-o împartă pe O cu alţii. Aşa că a pornit după prieteni prin savană.
S-a întâlnit cu maimuţele babuin, care se legănau atârnate de crengile unui baobab.
-Nu aveţi nevoie de Ooooo? a întrebat Mo slobozindu-le litera drept în faţă.
– Wwwwww, wwwww! Au sărit maimuţele speriate. Ne asurzeşti, amice. O nu mai e la modă. Nu avem nevoie de o literă aşa de simplă. Banală. Nu ne ajută la nimic. W e modern, e cool. Îl agăţăm de arbori şi ne legănăm ca într-un scrânciob. Ne adăpostim sub el în anotimpul ploios şi, mai nou, îl putem transforma în muscofon.
– Ce-i un muscofon? N-am auzit niciodată.
– Pentru că foloseşti litere demodate. D-aia nu ştii de el. E un aparat la care ascultăm muzică.
Prinzi două muşte cântăreţe, le înşurubezi la capetele lui W, îl întorci pe dos şi distracţia e maximă. Ai muzică garantat chiar şi două săptămâni. Nu vrei şi tu un W?