Despre fenomenul spiritului in arta si stiinta (Opere complete, vol. 15)

Plasmuirea imaginii primordiale este oarecum o transpunere in limbajul prezentului, prin care i s-a permis oricui sa regaseasca accesul la sursele cele mai profunde ale vietii, care altfel i-ar fi fost zagazuite. In aceasta consta importanta sociala a artei: ea lucreaza continuu la educarea spiritului epocii, caci ea aduce acele aspecte care ii lipseau cel mai mult acestuia. Din insatisfactia prezentului nazuinta artistului se retrage, pana cand ea atinge acea imagine primordiala in inconstient apta sa compenseze in modul cel mai eficient insuficienta si unilateralitatea spiritului epocii. Aceasta imagine o prinde ea si, in timp ce o ridica din cea mai adanca neconstienta si o apropie de constiinta, se modifica si forma ei, pana cand poate fi preluata de oamenii prezentului dupa capacitatea lor de intelegere.” C.G. Jung