Osul de pește fermecat

— Atunci fii bun și nu mai pomeni! spuse zâna Grandmarina. După ce frumoasa prințesă Alicia va căpăta o bucățică de somon – cum cred că se va întâmpla –, vei vedea că o să lase un os de pește în farfurie. Spune‑i atunci să ia osul și să‑l șteargă, să‑l frece și să‑l lustruiască, până când o să lucească asemenea sidefului, și să‑l păstreze cu grijă ca pe un dar din partea mea.
— Asta‑i tot? întrebă regele.
— Ai răbdare, domnule, îi întoarse vorba zâna Grandmarina, cu glas aspru și dojenitor. Nu‑i închide omului gura înainte de a isprăvi să vorbească! Ce ți‑e și cu voi oamenii vârstnici! Totdeauna faceți așa!
Regele își lăsă din nou capul în piept și făgădui că n‑o să mai facă niciodată așa.
— Atunci fii bun și nu mai face! răspunse zâna Grandmarina. Transmite‑i prințesei Alicia toată dragostea mea și spune‑i că acest os de pește e un dar fermecat, care nu poate fi folosit decât o singură dată în viață; dar în acea singură dată îi va împlini orice dorință, numai cu condiția ca dorința să vină la momentul potrivit. Acesta este mesajul meu. Ai grijă cum i‑l transmiți.