Al doilea volum de poezie al Otiliei Pirlea se inscrie in acelasi registru liric dominat de temperamentul ei pasional si extrovertit, in care tematica erotica singulara se caracterizeaza printr-o senzualitate aproape carnala si de-a dreptul obsesiva, strabatuta de efuziuni amoroase diafane sau de amenintatoare razvratiri la adresa Lui, a barbatului-partener sau a barbatului-vis deopotriva. Lirica poetei, asadar, e intruchiparea acestei acute senzatii de somn, sete, foame si dor de EL, a nevoii de contopire totala cu barbatul-iubit, pe care-l invoca uneori in incantatii:
„Fa-ma din tarana zana
Din izvor fa-ma un rau
Din luceferi fa-ma luna
Si din luna pune-mi brau”.
„Fa-ma din tarana zana
Din izvor fa-ma un rau
Din luceferi fa-ma luna
Si din luna pune-mi brau”.