In urma filmului Matrix, „pastila albastra“ si „pastila rosie“ au devenit simboluri ale culturii pop, reprezentand alegerea intre o viata de iluzii fericite si o existenta uneori incomoda, dar intotdeauna constienta. Cartea de fata porneste de la convingerea ca — fara sa fim cu adevarat conectati la o masina de iluzii — traim totusi intr-o lume plina de amagiri si adevaruri prefabricate.
Dintre acestea, doua astfel de „adevaruri“ sunt puse sub semnul intrebarii, cu speranta ca am putea gandi lucrurile si altfel decat suntem obisnuiti. Primul este acela ca moralitatea inseamna sacrificiul libertatii si al implinirii de sine. Al doilea este ca fericirea inseamna ignoranta.
Pastila rosie se doreste un antidot pentru aceste doua dogme ale omenirii civilizate. Speranta din care se nasc aceste pagini este ca putem gandi fericirea ca luciditate si morala ca libertate.