Pedro Páramo este primul roman scris de Juan Rulfo (1955). De la apariția lui, felul în care s-a scris literatură în limba spaniolă s-a schimbat radical. Modul excepțional în care este dezvăluit sufletul mexican poate fi propriu oricărei alte culturi. Personajele sale, reale, ca și cum ar fi trăit în această lume, ne cer socoteală fără să aibă nevoie de o prezență concretă a autorului, în același timp trăind în lumi îndepărtate. Totul până când descoperim ceea ce n-am fi bănuit niciodată.
Narațiunea lui Rulfo se hrănește atât din cunoștințele sale despre istoria Mexicului, cât și din lectura nenumăraților scriitori din lumea întreagă, mai ales nordici, germani și americani. În Pedro Páramo se pot observa reminiscențe din Elegiile duineze, ale lui Rilke și Moartea lui Virgiliu, de Broch, precum și din poeți afro-americani, ca L. Hughes.
Tulburător, gata să pună pe jar critica, primul roman al lui Juan Rulfo, Pedro Páramo, se desfășoară într-o serie de transpuneri onirice, adâncind personajele dincolo de moarte. Nu se știe dacă sunt vis, realitate, fabulă, adevăr, însă vocea li se aude prin perspicacitatea nemiloasă și exactă a unui scriitor extraordinar.
Cea mai frumoasă dintre istorisirile care s-au scris vreodată până acum în castiliană.
Cititorul știe deja că a intrat într-un text fantastic, ale cărui ramificații nedefinite îi este dat să le prevadă, dar a cărui gravitație îl va prinde.
Acesta este romanul cutremurător al sufletelor chinuite din Purgatoriu.