Pereți albi este cea mai cuprinzătoare colecție de proză scurtă a Tatianei Tolstaia, în care autoarea îi poartă pe cititori prin universul banal și totuși fascinant al celor năpăstuiți de soartă. Cele douăzeci și șapte de povestiri ne strecoară în lumile nebănuite ale orfanilor, ale iubirilor pierdute, ale filozofilor absurdului, ale poeților care noaptea scriu și ziua mătură străzile și ale celor săraci cu duhul.
Tolstaia își analizează personajele cu ironie și candoare deopotrivă, în structuri narative miniaturale care amintesc pe alocuri de basmele de demult. În povestirile ei, razele fantasticului irump uneori prin țesătura plictisitoare a realității și aruncă o lumină asupra vieților celor uitați, ignorați, nesocotiți, ale căror chipuri vor stărui în amintirea cititorilor multă vreme după ce lectura a fost sfârșită.
Vocea Tolstaiei este absolut excepțională, cu o notă de stranietate care estompează granița dintre poezie și proză, cu magie și descrieri cu parfum de altădată…
Tolstaia își demonstrează geniul în aceste douăzeci și șapte de povestiri, care cuprind satiră politică, născociri suprarealiste, frânturi de realitate urbană și drame domestice, cu precădere din perioada socialistă… Copii, bătrâni, oameni obișnuiți care se zbat zi de zi – Tolstaia citește în inimile tuturor. Remarcabil!
Proza Tatianei Tolstaia este unică. Scriitoarea îmbină cu talent exagerările comice și satira vicleană cu izbucnirile lirice și fantezia bogată, iar efectul este de-a dreptul fermecător.