Poduri și vămi

O călătorie nu este altceva decât un pod, o trecere către un alt tărâm, o altă zare, o altă lume. Oricât de depărtată ori apropiată de lumea ta, ea implică întâlnirea cu necunoscutul, cu insolitul, cu un alt mod de-a fi. Omenesc şi acela, desigur, dar altfel. Fiindcă insolitul, surpriza călătoriei stă în a constata cât de diferiţi pot fi oamenii, rămânând, însă, peste tot aceiaşi.
Doar că la capătul fiecărui pod se află o vamă, iar cunoaşterea de sine prin alţii se plăteşte nu doar la intrare, ci şi la ieşire. Cu întrebările pe care le pui depărtării cu apropierea ta şi cu răspunsurile datorate întrebărilor ce ţi se pun. Încercând să te lămureşti de tine însuţi prin alţii. Plătind vama!
Iar preţul adevărat, preţul cel mare al călătoriei este iubirea de sine prin celălalt. Mai bogat eşti la capătul ei, de te întorci cu oglindirea celuilalt în sufletul tău. (Horia Bădescu)