Povești despre Cluj V

Universitatea din Cluj devine în anii ‘20 un magnet irezistibil pentru fiii și fiicele satului românesc din Transilvania. Învățământul în limba română devine o realitate acum un secol, la 1919, odată cu reorganizarea universității maghiare existente. Accesul românilor la învățământul superior rămâne, totuși, anevoios. Performanțele intelectuale trec în planul secund, întrucât lipsa acută de resurse transformă obținerea diplomei într-o veritabilă cursă a supraviețuirii. [...] Greutățile materiale de tot felul, șocul cultural al tranziției rural-urban, speranțele neîmplinite ale Unirii, traumele războiului recent încheiat, iluzoriul pericol bolșevic, antisemitismul economic, toate vor genera frustrări coagulate sub egida periculosului cocteil al mișcării studențești ultra-naționaliste. Vom încerca să disecăm aceste aspecte [...] întrucât Clujul, alături de Iași și București, se va afla în prim-planul acestor zbateri sociale. (Cristian Manolachi)