Sub castanii din via părăsită, mai mulţi copilaşi, în cămăşi albe, mă înconjuraseră. Stam pe pământul cald, cu mâinile sub cap, privind adâncul cerului albastru, şi povesteam. O fetiţă îmi sorbea cuvintele, dând într-o parte şi alta, pletele negre ce-i acopereau ochii ei mari şi verzi…“
Așa ni se prezintă, în propriile-i cuvinte, Barbu Ștefănescu Delavrancea, dezvăluindu-și atât vocația de povestitor, cât și dragostea pentru copii și lumea lor. Vă invităm să descoperiți în acest volum o parte din poveștile, schițele și basmele despre care Mihail Sadoveanu spunea că sunt „bucăți de antologie – flori fără de moarte“ izvorâte din pana unui „stilist de o delicatețe rară
Barbu Ștefănescu Delavrancea (11 aprilie 1858 – 29 aprilie 1918) – scriitor, orator și avocat român, membru al Academiei Române și primar al orașului Bucureşti, ne-a lăsat o operă literară colosală – nu atât sub raport cantitativ, cât prin frumusețea și stilul ei.
Din cuprinsul acestui volum:
Bunicul
Bunica
Hagi Tudose
Neghiniță