Aparute in plina epoca de evaziune romantica, epoca in care fantezia nu uita insa ca exista realitatea, iar realitatea nu ignora imaginarul, povestile tranziteaza cu brio din registrul oral-anonim in acela al scrisului si autorului. S-a spus deseori despre povestile Fratilor Grimm ca sint pline de intimplari ingrozitoare care-i sperie pina si pe cei mari, cu atit mai mult pe copii. Si totusi ele sint ascultate si cautate de copiii din toata lumea, deoarece dupa tensiunea provocata de spaima, urmeaza destinderea, bucuria ca raul (balaurul, vrajitoarea, mama vitrega, bogatul nemilos, lupul lacom, vulpea sireata, moartea cu chip de om) este infrint, asa cum, dupa un drum prin padurea intunecata, copilul, printul, fata cea cuminte si harnica ajung la o casuta, un palat, in sfirsit la un adapost.
„Povestile Fratilor Grimm, alaturi de Biblie, este cea mai tradusa si citita literatura din lume.” (Yosiko Noguchi)
„Doua carti m-au insotit pina acum: Povestile Fratilor Grimm si Biblia. Inca inainte de a sti sa scriu si sa citesc, am cunoscut ambele carti: mama imi spunea povesti, tata imi citea Biblia... De aceea cartea povestilor era cartea mamei, Biblia, a tatalui. Si asa a ramas pina astazi. Si asa cum mama si tata imi apartin deopotriva, asa imi apartin Povestile si Biblia impreuna. Este acelasi adevar pe care l-am intilnit in ambele carti, chiar daca reprezentarea lui este deosebita.” (Arnold Bittlinger)