O călătorie pe urmele lui Darwin și ale marilor sale descoperiri despre istoria geologică a planetei noastre
Împletind știința și aventura, Prima teorie a lui Darwin este o carte despre captivanta și revelatoarea călătorie în jurul lumii a unuia dintre cei mai străluciți oameni de știință din istorie.
Toată lumea crede că știe esențialul despre Charles Darwin, părintele evoluționismului. Dar cei mai mulți nu știu că Darwin a urcat la bordul vasului HMS Beagle ca geolog, într-o misiune de examinare a reliefului, nu a florei sau a faunei.
După călătoria de cinci ani la bordul lui Beagle, Darwin și-a scris prima teorie despre tectonică, formulând și câteva dintre ideile care aveau să-i modeleze teoriile despre evoluționism: infinitatea timpului, schimbarea ca trăsătură constantă a mediului înconjurător, precum și impactul pe care ajung să-l aibă transformările în aparență insignifiante atunci când sunt cumulate. Modul lui de gândire sincretic și pe durate lungi e relevant și astăzi, în lumea noastră transformată neîncetat de tehnologie.
Geologul Rob Wesson merge pe urmele lui Darwin prin Anzi, căutând fosile în Uruguay și Argentina și explorând situri de ghețari în Scoția și Țara Galilor.
„O relatare revelatorie despre o latură mai puțin cunoscută a lui Darwin, care demonstrează că geniul său era de necontestat, chiar și cu douăzeci de ani înainte de a scrie Originea speciilor.“
Kirkus Reviews
„O carte care explorează teritorii necunoscute din istoria darwiniană.“
The New York Times Book Review
„În iarna australă din 1835, FitzRoy și Beagle au terminat prospectările de pe coastele din Chile și Peru, s-au întors spre Galapagos, apoi au luat-o spre casă – pe drumul mai lung, străbătând Oceanul Pacific și cel Indian. Când Beagle părăsea America de Sud, Darwin se gândea deja la recifele de corali, deși nu văzuse în realitate niciunul. De asemenea, începea să se gândească la întrebarea misterioasă privind originea speciilor, însă geologia era încă pe primul loc în gândurile lui.
Cu ochii minții, vedea America de Sud – mai ales Anzii – ridicându-se vizibil deasupra nivelului mării. Sub influența permanentă a lui Lyell, a început să-i dea prin gând că o verificare minunată a acestor idei ar fi o dovadă complementară că fundul oceanului se scufunda. Recifele de corali ar putea oferi acea dovadă. Știa că Beagle avea să viziteze insule de corali în lunile următoare. Gândindu-se la întrebarea despre recifele de corali, nota în caietul său: «Există o proporție mare a acestor corali care trăiesc aproape de suprafață. Dacă este așa, am putea presupune că pământul se scufundă.»“