Promotii

Cîştigătorul Concursului de Debut al Editurii Polirom, ediţia 2017

„Mihai Marinescu, de profesie copywriter şi de vocaţie cîrtitor, iese de sub tirania termenelor de predare şi se apucă de taximetrie. El face, altfel spus, un pas înapoi. O mişcare de downshifting, cum i se spune în branşă. Mihai are în bagaj un noian de nemulţumiri şi cîteva vise. Printre acestea din urmă, un cîştig la loto şi publicarea unui roman. Scăpat de brief-uri şi pitch-uri, fără să ştie că ele îl pîndesc la o cotitură a sorţii ca să-l reia în primire, omul îşi face timp să observe cît de trăşcălie e lumea în care se învîrte. De ce? Fiindcă în drumurile lui Mihai Marinescu dă peste autori de «literatură insuflată» (Căzut din accelerat, o carte cu un titlu, hm, personal şi cu un succes, nu-i aşa?, rapid) şi căpetenii interlope cu experienţe extracorporale, în plină transă mistică. Peste alţi downshifteri care ar vrea să picteze biserici, pentru ca pînă la urmă să orneze pereţii unei vile ţigăneşti cît un transatlantic. Peste editori care îşi tarifează prefeţele la cuvînt: cincisprezece euro cuvîntul ultraelogios, zece euro cel elogios şi cinci euro cel pozitiv-neutru. Peste conferinţe despre paranormal la care te umflă rîsul. Peste un weekend al porţilor deschise în comuna Buzescu, unde ţigodele rromilor devin obiect de interes mediatic planetar. Nu în ultimul rînd, peste amintirea lui Mircea Eliade, a cărui evocare provoacă mereu episoade şi reacţii imprevizibile.
În cîteva vorbe, asta e povestea din Downshifting. O poveste cu zvîc şi poantă. La prima lui carte, Alexandru Done dă impresia că scrie fără efort, din poignet, cu un control dezinvolt al acţiunii, al frazelor şi al efectelor speciale. Salut în el un talent care face explozie acum şi care e aşteptat, ca toţi debutanţii, să confirme la a doua apariţie.” (Radu Paraschivescu)

Un roman despre patimă, erotism şi autodistrugere

 O-Tsuya, singura fiică a proprietarului prăvăliei Suruga-ya, fuge într-o noapte de iarnă cu ucenicul Shinsuke. Îi ajută Seiji, un proprietar de vase de agrement, client al părinţilor lui O-Tsuya. Drumul pe care au luat-o cei doi este fără întoarcere: Shinsuke, uitînd de onestitatea care l-a ridicat întotdeauna în ochii celorlalţi, se descoperă ucigaş, un îndrăgostit pătimaş, un bărbat care adună fărădelege după fărădelege în drumul spre distrugere. O-Tsuya, pe de altă parte, o femeie ce se bucură de o viaţă neîncătuşată, lasă în urmă dragostea pentru iubitul ei şi alege un drum al plăcerilor, care ar fi trebuit să fie cel al căutării fericirii, dar... 

„În impresionanta clădire numită literatură, aş face zidurile cît mai întunecate, aş împinge înapoi în umbră lucrurile care-şi arată prea limpede forma, aş îndepărta decorul inutil. Nu am pretenţia ca acest lucru să fie făcut peste tot, dar poate că merităm măcar un loc în care să putem stinge luminile şi să vedem cum e fără ele.” (Junichiro Tanizaki)

„Tanizaki aparţine unei specii foarte rare de scriitori. El abordează anumite experienţe din romanele sale cînd cu delicateţe, cînd cu precizia brutală a unei feline.” (Kirkus Reviews)

„Proza lui Tanizaki este la fel de răcoritoare şi de minunată precum o dimineaţă de iarnă.” (Publishers Weekly)

Continuarea bestsellerului "In pielea unei jihadiste"

Din momentul in care, sub o identitate de imprumut, il cunoaste pe internet pe teroristul Abu Bilel pentru a face o ancheta despre filierele de recrutare ale Statului Islamic, viata Annei Erelle ia o intorsatura dramatica. "In pielea unei jihadiste", cartea pe care o publica la capatul acestei aventuri, devine un bestseller international. Faima sa e in continua crestere: apare – fara sa i se vada chipul – in emisiuni de televiziune, i se iau interviuri si e consultata ca specialista in legatura cu atentatele singeroase care zguduie Franta in ianuarie 2015. Insa, trebuie sa-si schimbe in repetate rinduri locuinta pentru a-si proteja viata, este izolata de o buna parte dintre colegii de la ziar, parasita de iubitul ei si ocolita de prietenii preocupati de propria siguranta. Nascuta din toate aceste experiente, Losing My Religion este o marturie tulburatoare despre pretul cerut de lupta impotriva terorismului islamist, dar si despre cel pe care trebuie sa-l plateasca cei ce sfideaza limitele.

Pentru unii dintre noi, trecutul este un tinut strain. Pentru altii, e mereu aproape – un cuvint, un gest, o imagine pot reinvia, asemenea Madlenei lui Proust, intimplari sau senzatii de demult. O carte o face pe Aurora Liiceanu sa-si aminteasca minunatele veri petrecute la Vama Veche impreuna cu prietena ei Pusi Cocea. Ele sint complet diferite: una provine dintr-o familie aristocratica, cu o istorie tumultuoasa, din care fac parte personalitati ca Petru Comarnescu sau N.D. Cocea, cealalta este fiica unui apreciat profesor de matematica; una are ochi albastri si o silueta voluptuoasa, cealalta e micuta si delicata; una isi creste cu detasare cei trei copii mulatri, cealalta e mereu ingrijorata pentru baietelul ei blond. Le leaga insa o profunda afectiune, care ii va uni peste ani si pe copiii lor. Despre verile fericite, despre un tablou care schimba vieti, despre destine zbuciumate, dar si despre o minunata prietenie povesteste Aurora Liiceanu, completata de Nayla, fiica lui Pusi. 

Din cuprins: 
Margele si madlene • La piaza rea, Stoiana • In alta lume sint alte reguli • Sase intr-o camera • Vorbe razlete din amintirile mele si ale altora

„Un scriitor adevărat ia asupra sa suferinţa umană de orice fel ar fi ea și-ncearcă s-o transforme, alchimic, în frumuseţe.
Nu frumuseţe pieritoare și inutilă, ci acea frumuseţe care, după spusele lui Dostoievski, «va salva lumea». Scriitorul, ca intelectual, se poate implica politic, social, moral în viaţa comunităţii sale, poate fi (și trebuie să fie) un purtător de cuvânt al binelui și-al adevărului, un luptător contra demonilor care au bântuit şi vor bântui etern fiinţa omenească. Dar, ca artist, menirea lui e să producă din toate acestea frumuseţe. Dacă un scriitor ratează în privinţa calităţii operei sale, curajul său civic nu va mai fi la fel de aproape de sufletul cititorilor săi.“ (MIRCEA CĂRTĂRESCU)

Lansată în 2015 la inițiativa editurii britanice Hogarth și preluată deja în 28 de țări, această serie propune revizitarea capodoperelor shakespeariene de către scriitori de faimă internațională, care le reimaginează pentru secolul XXI.

„Romanul anului 2016“ în World Magazine

Kate Battista se simte captivă în propria existență. Cum a ajuns să se ocupe numai ea de treburile casei, de excentricul ei tată–mare cercetător–și de rebela soră mai mică, Bunny? Mai mult, are întotdeauna probleme la grădinița la care lucrează și unde, deși copiii o adoră, adulții nu-i înțeleg defel alegerile de viață și comportamentul direct și neconvențional. Când doctorul Battista pune la cale un plan care să împiedice repatrierea asistentului său, Piotr, Kate se găsește într-o situație aparent fără ieșire.

„Shakespeare ar fi încântat, fără îndoială, de acest roman. Astfel de cărţi, atât de precise şi actuale, sunt ca fotografiile sau ceasurile digitale, care ne spun în acelaşi timp cine suntem şi de unde venim. Scorpia e un roman plin de viaţă, dar şi de profunzime.“ (New York Times Book Review)

Constellation, cartea de debut a lui Adrien Bosc, a obţi­nut în 2014 Marele premiu pentru roman al Acade­miei Franceze, Premiul Gironde Nouvelles Ecritures, iar în 2015 Premiul Paris Diderot-Esprits libres.

Roman inspirat din povestea adevărată a prăbuşirii avionului Air France Lockheed Constellation şi a faimoşilor săi pasageri în octombrie 1949.

Constellation, „aeronava vedetelor“, care în noaptea de 27 spre 28 octombrie se îndrepta către New York, a adunat laolaltă celebri­tăţi —boxerul Marcel Cerdan, iubitul lui Édith Piaf, cea care, nerăbdătoare să-l strângă în braţe, îi ceruse să ia avionul, în locul vapo­rului, violonista Ginette Neveu, eleva lui Enescu,  Kay Kamen, „zâna bună a fraţilor Disney“, pictorul Bernard Boutet de Monvel, redactorul-şef al publicaţiei Dernières Nouvelles d’Alsace —, precum şi o tânără mun­citoare într-o fabrică alsaciană de textile, cinci păstori basci plecaţi să-şi încerce noro­cul peste ocean şi mici afacerişti —un fermier sirian, un industriaş cubanez, un avocat ame­rican, un şofer irakian. Ce capriciu al desti­nului a adus aceşti oameni împreună? Pentru a răspunde, Adrien Bosc reface pas cu pas călătoria lor, conturând un portret de grup emoţionant, pe măsură ce clepsidra tim­pu­lui se schimbă de la un capitol la altul: pe aerodrom, pe stâncile golaşe din Azore, în perioada crizei din 1929, sau mai târziu, în 1982, într-o emisiune de televiziune.

„Ca toate marile romane, Constellation e con­struit din cer­curi concentrice. Poate fi citit ca o descriere concisă a trage­diei şi a victimelor sale. Poate fi înţeles ca un profil amplu al mo­der­nităţii aflate la zenit, căci sportul, arta, industria, chiar zborul în sine cunosc o peri­oadă de glorie posibilă, în parte, şi datorită contribuţiei unora dintre bărbaţii şi femeile care au murit în acest accident. […] Sau poate fi considerat o medi­taţie asupra hazardului, sorţii şi a vinovăţiilor care uneori se ascund în noi, alteori în stelele noastre. Oricum am alege să citim această carte minunată şi plină de farmec, satisfacţia va fi pe măsură.“ Wall Street Journal

„Adrien Bosc stăpâneşte foarte bine naraţi­unea şi tehnica scriiturii, iar primul său roman străluceşte în galaxia uneori înceţoşată a de­bu­tului literar.“ Le Figaro Magazine

Preluat din Antichitatea greco-romana, corpul constituie unul dintre cele mai puternice simboluri ale Evului Mediu. Abordind principalele ipostaze ale reprezentarii corpului ca simbol al organizarii social-politice de la inceputul Evului Mediu pina in epoca moderna, Alexandru-Florin Platon demonstreaza ca sinonimia dintre metafora „corpului politic” si modul in care sint concepute organizarea societatii si ierarhiile ei de putere ar putea modifica perceptia schimbarii in istorie. Si nu doar ca o rasturnare a ordinii existente, printr-o revolutie, ci si ca o permanenta „metabolizare” a traditiilor, determinind rearanjarea si reconfigurarea componentelor trecutului in dispozitive sociale, economice ori politice cu o noua functionalitate. O sectiune speciala a volumului este consacrata unui aspect rareori abordat in istoriografia contemporana: reprezentarea particulara a „corpului politic” in lumea bizantina si post-bizantina. Compararea ei cu diversele ipostaze ale aceleiasi reprezentari din lumea catolica ii prilejuieste autorului desprinderea unor concluzii interesante referitoare la evolutiile istorice diferite din cele doua parti ale continentului, cu reverberatii pina in prezent. 

Din cuprins: 
Intre „natura” si „cultura”. Repere contemporane in socio-antropologia corpului • Primele expresii medievale ale metaforei „corpului politic” • Aspectul inedit al metaforei „corpului politic” in Imperiul Bizantin • La finele Evului Mediu: „corpul politic” si reabilitarea corpului fizic • „Corpul mecanic” • Absolutismul monarhic in Franta si sinteza celor „doua corpuri” ale regelui • „De la corpul regal la corpul republican”: destructurarea simbolica a monarhiei absolute in secolul al XVIII-lea; aparitia „corpului natiunii” • „Corpul natiunii” si „corpul politic” in unele texte din prima jumatate a secolului al XIX-lea din Tara Romaneasca si Moldova

Milo, un copil care isi pierde tatal la nastere si mama inainte de a incepe sa vorbeasca, pare predestinat sa traiasca inconjurat de moarte. Ramine curind si fara matusa care l-a luat in grija, intr-o cocioaba de linga un crematoriu pentru saraci si o groapa de gunoi, ceea ce-i atrage si porecla funesta Exitus. Singur intr-o lume distrusa de ororile razboiului, reuseste totusi sa ramina in viata, printre oamenii neinsufletiti de la morga si avind drept profesori cartile si almanahurile gasite printre resturi. In pragul adolescentei, hotaraste sa iasa intre oamenii vii, dar descopera ca acestia sint de o cruzime fara margini si il expun mereu unor situatii extreme. Marii conflagratii i-a luat locul lupta pentru supravietuire si intre bande, pericolul pindeste la tot pasul, dar pe parcursul calatoriei lui spre maturitate rasare si speranta ca lumea se poate schimba. Uneori de o violenta de neinchipuit, alteori cu totul induiosator, Exitus ne arata fata urita a societatii macinate de razboi, in care civilizatia se transforma rapid si brutal in salbaticie si se recistiga apoi incet, cu fiecare act de umanitate ce aduce un licar acolo unde intunericul pare etern.

S-a imbracat deosebit de ingrijit. Isi inchipuia, ca majoritatea tinerilor, ca succesul depinde de o bucla bine sau rau asezata, neluind in seama ca la tinerete totul e farmec si atractie. De altfel, femeile alese, precum doamna de Beauseant, nu se lasa seduse decit de gratia inteligentei si de superioritatea caracterului. Un caracter puternic le maguleste vanitatea, le promite o mare pasiune si pare ca accepta exigentele inimii lor. Inteligenta le amuza, consuna cu finetea naturii feminine si le face sa se creada intelese. Or, ce-si doresc toate femeile daca nu sa fie amuzate, intelese sau adorate? Trebuie insa sa te fi gindit bine la realitatile vietii ca sa ghicesti subtila cochetarie pe care o presupun, la prima intilnire, o tinuta usor neglijenta si o atitudine rezervata. Cind devenim destul de vicleni pentru a fi niste politicieni abili, sintem prea batrini ca sa mai profitam de pe urma experientei.

Roman care sta la baza filmului Ana, mon amour, in regia lui Calin Peter Netzer

Luminita si Cezar sint studenti la Litere, iar in seara in care se cunosc vorbesc ore in sir despre literatura, in camera lui de camin. La plecare, fata are un atac de panica, iar aceasta criza grabeste apropierea dintre cei doi. De altfel, afectiunea nervoasa a Luminitei va avea un rol de catalizator si va face ca toate reactiile din relatia de cuplu sa fie accelerate si augmentate. Cu timpul, Luminita ajunge sa dezvolte un intreg arsenal de fobii, iar cei doi vor apela la tot felul de solutii pe care le ofera lumea in care traim. Majoritatea, vindute drept retete de fericire. Vor reusi oare cei doi sa-si rezolve problema? Pe de alta parte, insanatosirea Luminitei va face ca relatia lor sa intre pe un fagas normal?

75 de romane si 28 de povestiri reunite in 10 volume care il au ca protagonist pe unul dintre cei mai indragiti detectivi ai secolului XX 

Din cuprins: Pietr Letonul • Taverna de pe malul Senei • Pivnitele hotelului Majestic • Maigret inchiriaza o camera • Maigret si hotul lenes • Maigret si fantoma • Rabdarea lui Maigret • Maigret si informatorul

Ce înseamnă, de fapt, Comèdii la porțile Orientului? Înseamnă mai multe: umor tonic, haz vehement, ochi critic fixat asupra șubrezeniilor indigene, vervă cotropitoare, limbaj luxuriant și un farmec al rostirii care nu se obține din dicționare și compendii. Aveți de-a face, așadar, cu un volum de gală. Rostul lui e să ne binedispună și să ne reconecteze la literatura pură. Căci, dincolo de eventuala lor miză pedagogic-moralizatoare, Comèdiile asta sunt: bucăți sau, mai degrabă, bucate literare, din care nu lipsește nici o mirodenie și care alcătuiesc un ospăț inubliabil.
Andrei Pleșu descrie o Românie fără fard, dezbrăcată de sclipici și livrată cu toate scrântelile, ezitările, boacănele, excesele și abdicările ei postdecembriste. O Românie haotică și delirantă, ambiguă și abruptă, hazlie și inconsecventă. Un spațiu al candorilor și al conivențelor, al farafastâcului pompos și al formei fără fond.

Editie a textului latin, traducere in limba romana, studiu si aparat critic de Alexander Baumgarten 

Prologul unui comentariu la Cartea Sentintelor contine, in traditia scolastica, o discutie asupra obiectului cunoasterii si un raspuns la intrebarea: ce se petrece cu mintea umana in efortul ei de a cunoaste fiinta care e in afara experientei sale, dar este vie, buna si creatoare a acestei minti. Godescalc de Nepomuk, magistru cistercian din secolul al XIV-lea, aparut pentru prima oara intr-o editie moderna, spune: aceasta minte descopera o radicala turnura hermeneutica.

„E noapte in Lincoln’s Inn... tulbure si agitata vale a umbrelor legii, in care solicitantii nu gasesc decit prea putina lumina... si luminarile groase sint stinse cu degetele prin birouri, iar functionarii coboara tropaind scara subreda de lemn si se imprastie. Clopotul care bate ceasurile noua si-a incetat lugubru-i dangat, jelind fara rost pe nimeni; portile sint inchise si portarul de noapte, un paznic solemn, cu o grozava pofta de a dormi, sta de straja in ghereta. De la rindurile etajate de scari, ferestrele ca niste lampi incetosate, cum sint ochii Justitiei, un soi de Argus cu privirile impaienjenite, cu cite un buzunar fara fund pentru fiecare ochi si cu cite un ochi deasupra-i, ferestrele acelea clipesc vag spre stele...”

„Una dintre cele mai bune analize ale impactului pe care evenimentele din Piata Tiananmen l-au avut asupra intregii Chine dupa 1989.” (The New York Times Book Review) 

Pe 4 iunie 1989, soldatii Armatei Populare de Eliberare au deschis focul asupra unor civili neinarmati in Beijing, ucigind sute de persoane. Chinezii care isi mai amintesc astazi acest episod de mult sters din memoria colectiva sint condamnati sa traiasca la periferia societatii, caci uitarea trecutului a devenit un mecanism de adaptare esential. Louisa Lim reconstituie evenimentele din Piata Tiananmen si, pentru prima data, vorbeste despre represiunile brutale din alt oras chinez, care au fost eliminate din istoria oficiala chineza. Ea dezvaluie povestile unor oameni carora acele zile le-au marcat viata, de la tinarul soldat trimis sa elibereze piata pina la unul dintre cei mai de seama politicieni ai tarii, devenit un cunoscut disident dupa ce a stat sapte ani in inchisoare. Bazata pe declaratii ale martorilor oculari, pe telegramele diplomatice americane si dosarele oficiale chineze, "Republica Populara a Amneziei" readuce la lumina o poveste care timp de un sfert de secol a fost trecuta sub tacere – povestea unei tragedii nationale care a lasat rani imposibil de vindecat.

Volumul a inspirat documentarul "Imparateasa Rosie – Viata si aventurile Anei Pauker", in regia lui Radu Gabrea, lansat in iunie 2016. 

Ana Pauker este considerata in general marioneta comunismului sovietic in Romania, aplicind orbeste tehnicile represive de tip stalinist. Biografia lui Robert Levy schimba insa aceasta imagine unilaterala, prezentind o femeie cu o forta remarcabila, dominata mai degraba de contradictii decit de dogmatism. Dezvaluind adevarata poveste a Anei Pauker, autorul nu incearca sa o reabiliteze, ci doar sa surprinda conturul unei personalitati complicate, asa cum reiese ea dintr-o multime de documente de arhiva.

„Cartea lui Robert Levy isi gaseste un loc potrivit in raftul din fata al istoriei comunismului romanesc. Ea isi pastreaza valoarea documentara si interpretativa nu doar in liniile sale mari, ci si in privinta detaliilor.” (Dorin Dobrincu)

„O biografie politica remarcabila, provocatoare a uneia dintre personalitatile reprezentative ale comunismului european, o abordare inedita si echilibrata a rolului contradictoriu pe care Ana Pauker l-a jucat in istoria comunismului romanesc si international... O lectura captivanta, structurata convingator, mai presus de expunerea arida a datelor istorice, o reconstituire a episoadelor unei vieti politice agitate, in care cel putin patru identitati si-au disputat intiietatea si adesea au intrat in conflict: Ana Pauker, stalinist, roman, evreu, femeie... Cititorii interesati de semnificatia experimentelor staliniste din Europa Centrala si de Est vor descoperi cu certitudine utilitatea acestei biografii.” (Vladimir Tismaneanu) 

„In linia interesului meu permanent pentru descoperirea falsificarilor istoriei contemporane a Romaniei, am socotit ca readucerea in prim-plan a adevaratei biografii a Anei Pauker este mai mult decit necesara. Aparitia exceptionalei carti a istoricului american Robert Levy mi-a dat ideea documentarului si m-a ajutat, direct si indirect, la realizarea acestuia.” (Radu Gabrea) 

Din cuprins: 
Primii ani • In cadrul miscarii • La putere • Secretar pe probleme de agricultura • Colectivizarea • Chiaburi si colectari • Epurari in partid • Cazul Patrascanu • Emigrarea evreiasca • „Fratele imparatesei” • Epurarea

Uimire

Mă mir mereu cum poeții
Pot scrie în timpul vieții! 
După ce mor e altceva, 
Au liniște, poate scrie oricine ce vrea! 
Nu-i presează, nu-i tulbură nimeni
La suflet, la minte, la inemi, 
Nu-s enervați de facturi, de-ntreținere, 
De femeile coapte sau de alea prea tinere, 
Tot să fii mort! 
Veșnicia-i cel mai complet sport!!! 
Îți dezvoltă ideile, celulele, viermii
Și-n frigul sub zero al iernii…

Cu ilustrații de Răzvan Luscov

EMIL BRUMARU, unul dintre cei mai importanţi poeţi români contemporani, s-a născut la 1 ianuarie 1939 în comuna Bahmutea (Mihailovca), judeţul Tighina, Basarabia (azi în Republica Moldova). După studii la Şcoala medie nr. 1 „Mihail Sadoveanu" (actualul Colegiu Naţional) din Iaşi, a urmat cursurile Facultăţii de Medicină din acelaşi oraş, absolvind în 1963.

„Atunci s-a făcut lumină şi m-am trezit în mijlocul Carpaţilor. A fost o descoperire extraordinară. Îmi amintesc aceste momente de fiecare dată când cineva mă întreabă:«Cum ţi se pare la noi? Nu-i aşa că România este o ţară frumoasă?» – şi mi se pune foarte des această întrebare, aproape de fiecare dată când vorbesc pentru prima oară cu cineva. Atunci, îmi amintesc de această călătorie, prima dată când am fost la munte în România şi am descoperit natura fermecătoare de sus, şi spun, cu un zâmbet larg, cu toată sinceritatea, cu această imagine în minte: «Da, este o ţară extrem de frumoasă», iar atunci, interlocutorul meu şi cu mine ne unim sufleteşte într-o clipă în care ştim că avem aceeaşi idee despre ce este această ţară, într-o clipă de mulţumire faţă de Dumnezeu care ne-a făcut acest cadou: am văzut frumosul, aici, în România.“ (Clotilde ARMAND)

Nu veţi găsi în această carte programe politice sau slogane electorale. Cu sinceritate, simplitate şi accent franţuzesc, Clotilde Armand vorbeşte despre viaţa şi profesia ei, evocă principiile în care crede cu pasiune, face un surprinzător portet al ţării pe care a ales-o, compară mentalitatea românilor cu cea a francezilor. Veţi întâlni în volum pagini intense, emoţionante – fie tandre şi triste, fie entuziaste şi pline de speranţă.

Lansată în 2015 la inițiativa editurii britanice Hogarth și preluată deja în 28 de țări, această serie propune revizitarea capodoperelor shakespeariene de către scriitori de faimă internațională, care le reimaginează pentru secolul XXI.

Iarna, un cimitir, Shylock. În această nouă, provocatoare interpretare a "Neguţătorului din Veneţia", Shylock apare deopotrivă ca un personaj de sine stătător, dar şi ca proiecţie a conştiinţei lui Strulovitch, un abil negustor de artă. Dialogurile spumoase, de un umor amar dintre cei doi reprezintă motorul ascuns al romanului, mai ales în secvențele în care dezbat probleme fierbinţi ale contemporaneităţii: ce înseamnă să fii evreu sau să fii numit astfel de ceilalți, modificarea relațiilor dintre părinți și copii sau cum se manifestă dragostea în interiorul familiei.

„Howard Jacobson este în acest roman un autor mai profund şi mai amuzant decât contemporanii săi Martin Amis sau Salman Rushdie.“ (Independent on Sunday)

O viață împlinită, rememorată într-o carte sinceră, tonică, inspiratoare

Îl chema ca pe ţară – Israel. M-a invitat la dans şi nu a mai dansat cu altcineva. Nu mai întâlnisem nici la dansatorii profesionişti o astfel de dăruire a corpului în dans, o astfel de senzualitate a mişcărilor şi a ritmului. O asemenea bucurie. Tăceam şi dansam. Trăiam prin dans. Ne simţeam unul pe celălalt. Aerul ne primea ori de câte ori picioarele părăseau pământul. Ştiam deja, nu aveam nici o îndoială, că e numai un început, că vom fi împreună, că ne vom continua dansul, că vom locui împreună, că vom râde împreună.

Niciodată n-am vrut să fiu mai tânără. Mă simt tânără pe dinăuntru, arăt mai tânără decât sunt, mă plac şi plac încă. Plac aşa cum sunt, cu ridurile mele, cu ceea ce exprimă fața mea – o mărturie că am trăit şi am plâns şi am râs şi am iubit.

Şi mâine este o zi. Important este că sunt o Scarlett de 80 de ani şi spun fără teamă acest lucru senzual: mâine. Important este şi că în acest an, când mi s-au întâmplat atât de multe lucruri neobişnuite, mi-am dat seama că vârsta biologică nu-mi poate opri dansul sau o nouă pornire la drum, sau muzica interioară, sau acea expresie stimulatoare a modestului meu eu: „Ce proastă sunt! Ce proastă am fost!" (Riri Sylvia MANOR)

Riri Sylvia Manor (n. Aberfeld, în 1935, la București) este poetă și medic oftalmolog, laureată a numeroase premii deopotrivă literare și științifice. Deși suferă de pe urma legilor antisemite din România anilor 1940‒1941, familia Aberfeld are șansa de a scăpa de deportare și de alte asemenea orori. Nu va scăpa însă de dictatura comunistă a lui Gheorghiu-Dej. În 1960 lui Riri i se permite să plece în Israel, unde urcă treptele unei cariere impresionante în domeniul neuro-oftalmologiei, devenind profesor universitar. De asemenea, publică volume de poezie în ebraică și în românește.

Fotografia de pe copertă © Katya Schwartzman

O carte cu două personaje: un cunoscut şi un necunoscut, care se întâlnesc şi se înfruntă.
Cunoscutul e Gabriel Liiceanu, în ipostaza lui de persoană publică. Necunoscutul e Gabriel Liiceanu, în ipostaza lui de om pur şi simplu. El e personajul principal al cărţii: omul cu tainele şi spaimele lui, acela pe care orice scriitor adevărat caută să-l descopere odată cu fiecare nouă pagină. Cine sunt eu? Aceasta e întrebarea. Răspunsul e de căutat în însemnările care, deşi par legate de o zi sau de alta, au crescut, de fapt, dintr-o viaţă întreagă.
Din întâlnirea celor două personaje cu cititorul — şi el un necunoscut — ia naştere imprevizibilul acestor pagini. Din forţa lor confesivă — tensiunea lor.
Dacă aţi apucat cândva să deschideţi „uşa interzisă“, urmarea este că aveţi acum, iată, o „întâlnire cu un necunoscut“.

„Citind aceste pagini, mi-am dat seama că am tăcut bine atâţia ani de zile. Neputinţa de a mă exprima m-a făcut, desigur, nefericit, dar ceea ce până acum m-a împiedicat să vorbesc liber a fost tocmai «sentimentul conştient al insuficienţei personale».
Veninul strâns în mine nu atinsese concentraţia necesară pentru a deveni leac. Eram pur şi simplu necopt. A trebuit să cunosc spaima cărnii şi lehamitea ultimă a sufletului, să mă desprind de oameni care plecând au luat părţi din mine, să-mi îngrop prieteni, să trăiesc o revoluţie şi să am şocul întâlnirii cu poporul meu, să mă destram, să mă detest, să mă înec în regrete şi remuşcări şi să mai vreau, totuşi, să mă adun din nou. Fără toate astea, orice pagină scrisă în nume propriu nu este decât o enormă pălăvrăgeală.“ (Gabriel LIICEANU)

Editie ingrijita de Carmen Musat si Oana Craciun. Prefata de Carmen Musat 

Seria de autor dedicata scriitorului Gheorghe Craciun reuneste atit lucrari de proza, eseistica, publicistica, teorie si critica literara deja consacrate, cit si volume inedite, ramase in manuscris in arhiva sa. Seria este deschisa de romanul de debut, "Acte originale/Copii legalizate" (variatiuni pe o tema in contralumina), urmat de volumul de proza si eseuri "Mecanica fluidului", romanul "Compunere cu paralele inegale" si o editie revizuita a volumelor de publicistica "Cu garda deschisa" si "Reducerea la scara" sub titlul "Scriitorul si Puterea sau despre puterea scriitorului". Acestora li se vor adauga romanele "Frumoasa fara corp" si "Pupa russa", cartile de eseuri "In cautarea referintei", "Teatru de operatiuni", dar si citeva lucrari nepublicate pina acum ("Lentila sferica", "Operatii pe carti deschise", "Mono-stereo"). Seria va fi completata de volumul "Aisbergul poeziei moderne", „una dintre cele mai solide si innoitoare carti scrise la noi in ultimele decenii”, in opinia criticului si teoreticianului literar Mircea Martin, "Trupul stie mai mult. Fals jurnal la Pupa russa" (1993-2000), de volume de poezie si proza inedite, precum si de corespondenta si interviurile lui Gheorghe Craciun. 

„Marturisesc aici ca multa vreme n-am inteles de ce ma atragea Radu Petrescu, prozatorul si omul, cu care nu simteam sa am vreo afinitate deosebita, de ce accepta el cu atita aparenta nepasare sa-si piarda vremea in nesfirsite dezbateri, clarificari si polemici cu mine si prietenii mei (Gheorghe Iova, Mircea Nedelciu si Ion Dumitriu), impreuna cu care il vizitam uneori. Imi amintesc, de asemenea, ultima noastra intrevedere, o seara din decembrie 1981, cind am ajuns in apartamentul de pe strada Pitar Mos mult peste ora convenita, stind apoi ca pe ace si uitindu-ma mereu la ceas, caci facusem rost de bilete la "Calauza" lui Tarkovski si n-as fi vrut in ruptul capului sa pierd un film ca acesta. Nu-mi pot ierta nici acum nerabdarea si neatentia cu care participam la discutie. Dar cine ar fi putut banui ca aceasta aflare impreuna va fi si ultima si ca la inceputul lui februarie 1982, intr-o zi extraordinar de luminoasa, cu multa zapada, imi voi gasi si eu un loc in cortegiul de pe aleea manastirii Cernica, urmind faptura neinsufletita a marelui prozator pe ultimul sau drum?” (Gheorghe Craciun)

„Mircea Nedelciu a fost un om fascinant si cred ca prietenia mea cu el a fost, inainte de toate, o forma de fascinatie. L-am cunoscut in urma cu mai bine de treizeci de ani la filologia bucuresteana si de atunci am ramas toata viata prieteni. Am avut acest privilegiu. Si toti cei care l-am cunoscut pe Mircea Nedelciu si ne-am aflat in apropierea lui nu putem sa nu recunoastem ca acesta a fost un mare dar pe care ni l-a facut soarta. Il revad si acum in memorie, cu bustul gol, cu parul batut de vint, intr-o pereche de blugi spalaciti, descult, cu tigara in coltul gurii. Pictorul Ion Dumitriu isi fixa sevaletul in fata vreunei suri parasite, eu bateam dealurile Poienii Marului in mina cu aparatul de fotografiat, Mircea raminea singur si scria de parca totul ar fi fost o joaca solitara.” (Gheorghe Craciun)

Un roman al aventurilor stranii și al evenimentelor pline de umor. Pe fundalul unui Trieste aflat în plin carnaval, Svevo construiește, cu o ironie fină și o subtilitate magistrală, un roman demitizant despre slăbiciune, inadecvare și anxietățile unei epoci. 

Senilitate surprinde criza existențială a lui Emilio Brentani, un tânăr de treizeci și cinci de ani, cândva un scriitor promițător, acum funcționar la o societate de asigurări. Până să o întâlnească pe Angiolina, Emilio ducea o viață anostă alături de sora lui mai mică, Amalia, o fată bătrână ștearsă și devotată. Angiolina Zarri este o tânără fermecătoare, dar săracă și promiscuă, aflată în căutarea unei căsătorii convenabile, care să îi asigure un statut social mai înalt în cercurile afaceriștilor din Trieste. Prietenii îl avertizează pe Emilio în nenumărate rânduri cu privire la moravurile îndoielnice ale fetei. El însuși încearcă să se sustragă din calea acestei pasiuni vecine cu obsesia. Măcinat de gelozie și de neputința de a-și aduce iubita pe „calea cea bună“, confruntat cu minciunile ei, Emilio alunecă treptat în angoasă și alienare. Își îndepărtează prietenii și își neglijează sora, iar când aceasta moare după un delir tulburător, Emilio este chinuit de remușcări și hotărăște să renunțe definitiv la Angiolina. Ceea ce începuse ca o comedie a iubirii oarbe se încheie dramatic. Concentrându-se asupra experiențelor (anti)eroului, Svevo surprinde anxietatea crescândă a lui Emilio, care asistă, incapabil să reacționeze și să înțeleagă, la dezintegrarea sinelui și la spulberarea propriilor iluzii de putere și de control. Narcisist, inadaptat și estet, animat de idealuri romantice, Emilio devine treptat reprezentarea parodică a omului modern, bântuit de iluzii, angoasat și inert, senil încă de tânăr.

„Svevo este probabil cel mai important scriitor modernist italian.“ - The Times Literary Supplement

„Acest scriitor există în carne și oase și este cu adevărat una dintre cele mai autentice și mai importante figuri artistice ale vremii noastre.“ - Eugenio Montale 

„În romanul italian contemporan, umor și geniu n-a avut, laolaltă, decât Italo Svevo. […] S-a spus mereu despre Italo Svevo că este un observator și un psiholog, că romanele sale sunt intime și analitice – dar nu s-a atras atenția asupra epicii sale pure, asupra talentului său de a povesti întâmplări variate, concrete, de a construi o istorie adâncă și bogată nu prin introspecție, ci prin aventuri stranii și evenimente pline de umor.“ - Mircea Eliade 

„A fost vreodata istoria atit de savuroasa? Bill Bryson este un adevarat maestru al naratiunii.” (Daily Mail)

In vara anului 1927, America avea o bursa prospera, un presedinte care lucra doar patru ore pe zi (si dormea cam tot restul timpului), un sculptor pe jumatate nebun ce planuia sa ciopleasca patru capete gigantice in stinca inaccesibilului munte Rushmore, o revarsare devastatoare a apelor fluviului Mississippi si un tinar aviator necunoscut pe nume Charles Lindbergh, care urma sa devina cel mai celebru om din lume. A fost vara cind a aparut filmul sonor, s-a inventat televiziunea, teroarea lui Al Capone a ajuns la apogeu si s-a luat decizia nechibzuita care a dus la Marea Depresiune. Cu umorul sau inconfundabil, Bill Bryson readuce la viata vara aceea uitata, in care America s-a maturizat, a pasit in centrul scenei si a schimbat lumea pentru totdeauna. 

„Mai multi autori au scris despre evenimentele din 1927, insa doar Bryson a adunat laolalta toate piesele colorate ale acelui anotimp fericit.” (The Boston Globe)

„Bryson a inventat ceea ce ar putea deveni un nou gen de non-fictiune: o scurta istorie a unei epoci spusa prin biografia unei veri. O carte din care poti invata multe lectii.” (The Times)

„Un prozator extrem de talentat, pentru care literatura e mai mult decit o potrivire launtrica.” (Marius Mihet)

"Atacul roiului" este al doilea volum al seriei fantasy pentru copii NEIMBLANZITII, continuarea romanului "Baiatul care vorbea cu corbii". 

Sinistrul Spinning Man a fost invins, dar un nou personaj malefic se iveste din umbre: Mama Mustelor, cea care are ochi peste tot si este acum in cautarea lui Caw. Ca ultim descendent al stirpei corbilor, baiatul este in posesia unui artefact extrem de puternic, Piatra Noptii. Creata de strabunicul sau, cel mai puternic neimblanzit-corb, Black Corvus, pentru a face bine si a salva neamurile neimblanzitilor de la pieire, Piatra Noptii poate aduce intunericul peste Blackstone daca se afla in mainile cui nu trebuie. Feroce si avida de putere, Mama Mustelor este un astfel de personaj si nu se da inapoi de la nimic pentru a-si atinge scopurile. 

Alaturi de Lydia si corbii sai credinciosi, Caw trebuie sa se lupte inca o data cu neimblanzitii malefici, iar confruntarea ii va da ocazia sa afle mai multe despre istoria intunecatului oras Blackstone, dar si despre cea a neamului corbilor.

O nemuritoare se lupta pentru supravietuire. In cine sa mai aiba incredere Mila, in afara de Hunter, un baiat pe care abia il cunoaste?

Cei doi pornesc in cautarea lui Richard Grady, singurul care poate sa desluseasca misterul trecutul ei. Insa drumul spre adevar e pavat cu multe pericole. Generalul Holland si Vita Obscura sunt pe urmele lor. Ca sa supravieţuiasca, Mila trebuie sa-si foloseasca abilitatile de android. Dar ce se va intampla cu umanitatea ei? Care sunt adevaratele intentii ale lui Hunter?

„Driza surprinde cu o claritate uimitoare lupta dintre om si android (…) Cartea ei este un must-read.“ Deseret News.

Partea a II-a din seria Mila 2.0.

Jurnalul de față este relatarea captivantă a expediției lui Fridtjof Nansen către Polul Nord. Autorul alternează observațiile științifice și notele de jurnal cu fotografii și desene, dar și cu înregistrarea celor mai profunde trăiri care l-au bântuit pe tânărul explorator pe tărâmurile temute ale Nordului înghețat.

După ce primul volum a prezentat începutul expediției și aventurile navei Fram, cel de-al doilea volum descrie papitanta călătorie de cincisprezece luni cu săniile, întreprinsă de Friedtjof Nansen și de locotenentul Johansen. Aceștia au pornit la drum pe un teren necunoscut, ajungând mai aproape de Polul Nord decât orice explorator de până atunci. Istorisirea aventurilor lor se încheie cu deriva navei Fram și revenirea în Norvegia, în august 1896.