diverse

Coaja de nuca este o poveste clasica despre crima si tradare, relatata din perspectiva unui narator cu o viziune si o voce unice in literatura ultimilor ani – un fetus a carui mama si-a inselat sotul cu fratele acestuia si acum planuieste sa-l otraveasca. Dar un fetus inzestrat cu constiinta, perfect ancorat in actualitatea acuta a atentatelor teroriste din inima Europei, a noului razboi rece dintre Rusia si SUA, a tragediei refugiatilor. Un thriller psihologic plin de suspans, Coaja de nuca este o dovada de virtuozitate literara si, totodata, un omagiu adus lui William Shakespeare la 400 de ani de la moartea acestuia.

Traducere din limba engleza si note de Dan Croitoru

Ce inseamna in esenta a fi compatriot? Din punctul meu de vedere, a trai pe teritoriul aceleiasi tari cu cineva nu este singura conditie pentru a fi compatriot cu persoana respectiva. A impartasi aceeasi cultura este un criteriu poate chiar mai important. Asadar, ca sa raminem compatrioti chiar si atunci cind traim vieti rupte unele de altele, in locuri diferite, unde ne-am adaptat la culturi diferite, trebuie sa ne dam mina si sa facem tot ce ne sta in putinta pentru a pastra legaturile afective dintre noi. Distanta fizica e si asa destul de mare, sa incercam deci sa le diminuam pe celelalte. Am scris aceasta carte in anul 2006 cu o perspectiva fundamental pesimista in ce priveste visul de a reface relatiile rupte, pe care la acea vreme le consideram pierdute. Evenimentele din anii urmatori si strigatul de libertate al celor ramasi in patrie mi-au aratat ca aceste legaturi sint inca solide si deosebit de strinse. In aceasta carte am incercat sa abordez cele mai dure acuzatii pe care cele doua tabere si le arunca una celeilalte si cu siguranta ambele grupuri vor fi deranjate de acest lucru, dar ce e de facut? Trebuie sa spunem lucrurilor pe nume si sa privim realitatea in fata. Poate asa vom reusi sa ne judecam mai just unii pe altii, in mai mare cunostinta de cauza. Poate asa ne vom intelege mai bine si, la greu, ne vom da mina cu prietenie si vom striga intr-un singur glas lucrul pe care ni-l dorim cu totii. - Parinoush Saniee

Inca un roman al lui Mircea Daneliuc, unul dintre cei mai valorosi scriitori romani, una si aceeasi persoana cu marele regizor al nostru de cinema. Sfumato e un soi de road fiction, un road novel, asa cum Cursa fusese un road movie: impreuna cu sotia, protagonistul, imbatrinit, pleaca la drum pentru o interventie oculistica, insa va calatori (la figurat) si-n propria biografie, patetic si comic deopotriva, de parca am avea de-a face cu o retrospectie proustiana si, simultan, cu o parodie a ei. Ca-ntotdeauna la Daneliuc, scriitura e iute, colorata, argotica, pentru ca dincolo de atare suprafata acrosanta sa se-ntrevada treptat straturile de profunzime, semnificatiile simbolice si parabolice. Suprapunerea de straturi de culoare defineste – de altfel – si tehnica picturala a sfumato-ului arborat ironic in frontispiciul cartii. Pe deasupra, termenul mai inseamna (in italieneste) si "aburos", "fumegos": intr-adevar, personajul a suferit un dublu transplant de cornee si inca nu vede bine... Cit intelege din ce-a trait, din ce i se intimpla?! Exceptional scriitor – Mircea Daneliuc. - Ion Bogdan Lefter

Fiindca exista atit de multe biografii ale unor morti, aceasta carte trebuia sa fie biografia unui viu. De pe urma ei, naratorul – cu aspiratii de scriitor – urmareste sa scoata niste bani. Intentia era ca publicul din Romania – mai ales cel tinar, poate lipsit de modele, poate suprasaturat de „modele” – sa afle povestea reusitei lui Sandel. Dar, dupa o prima varianta scrisa pe baza a peste o mie de fotografii in care Sandel apare mai mult sau mai putin, naratorul isi da seama c-a gresit abordarea si-si propune sa plece pe urmele lui, din Lume in Nelume, pentru a-i cunoaste pe oamenii cu care acesta s-a intilnit si locurile in care si-a construit cariera; numai ca apare problema de a face rost de bani pentru calatoriile de documentare, asa ca recurge la diverse metode, cum ar fi „cersuiala” si campania de stringere de fonduri online, care insa se dovedesc a fi niste esecuri. Cu dezinvoltura si umor, naratorul persevereaza si izbuteste sa ajunga in Africa (Casablanca si Marrakech) si in Asia Centrala, dar ramine de vazut daca, dupa incheierea calatoriilor, „cartea cu Sandel” va fi in continuare despre Sandel.

Dupa ce a petrecut zece ani in Anglia, Bill Bryson vrea sa-si rememoreze copilaria, asa ca pleaca din locul in care s-a nascut, Des Moines, Iowa, intr-o calatorie prin 38 dintre statele americane, pe care o documenteaza cu mult umor. Autorul spera sa se reintilneasca cu peisajele idilice ale copilariei sale, insa gaseste lanuri nesfirsite de porumb, benzinarii, moteluri si localuri care arata peste tot aproape la fel si sunt populate de oameni care seamana uimitor de mult unul cu altul. Un jurnal de calatorie despre o lume mai putin cunoscuta, un amestec imprevizibil de kitsch si frumusete, cartea lui Bill Bryson combina descrieri ale vietii din micile orase in care ajunge autorul cu povestiri despre tineretea lui si despre America si americani, toate insotite de comentariile lui sarcastice inegalabile.

O serie integrala in 10 volume care contine nu mai putin de 75 de romane si 28 de povestiri ce il au ca protagonist pe unul dintre cei mai celebri detectivi si totodata unul dintre cele mai memorabile personaje ale literaturii franceze din secolul trecut, comisarul Maigret.

Lumea e un stabiliment de boli psihice, arondat unui birou de intrebari ridicole, fara raspuns, prin care bintuie personaje stranii. Ian, om de serviciu intr-un hotel din Paris (curata toalete, emite panseuri existentiale, inspirate de urmele de fecale), bintuie si el prin aceasta lume, grabindu-se spre Craiova si Bucuresti, ca sa prinda incinerarea mamei sale, cu care converseaza la telefon pe drum (m-au incuiat in capela, a trebuit sa ies pe geam ca sa fumez. Pina cind ma vor incinera, sint inca mama ta). Mama lui Ian, aflam din primele pagini, s-a trezit moarta – o metafora tutelara, ce dirijeaza desfasurarea naratiunii, detectind puseurile de iluminare din proximitatea mortii. Calatoria lui Ian este o bucla, care tinde sa-l intoarca spre sine si spre originea materna. Prin acest al doilea roman, conceput in acelasi registru magic grotesc-morbid ca precedentul, Dan Ciupureanu isi consolideaza locul printre cei mai valorosi prozatori romani ai momentului. - Radu Aldulescu

La rugamintea unei jurnaliste, Vasilica Buburuz isi rememoreaza viata in fata unui reportofon. E ultima confesiune a unei femei care din copilarie este imobilizata intr-un scaun cu rotile, handicap ce nu o impiedica sa traiasca asemenea oamenilor valizi, tintuiti, la rindul lor, in fata computerelor si dominati de prejudecati de tot felul. Isi doreste sa danseze, sa-i creasca aripi si sa-si ia zborul, sa se elibereze de boli si suferinte macar in vis. Cu o origine modesta, considerata de parinti un esec al vietii lor si de aceea lipsita de afectiune, fata infirma studiaza, termina doua facultati, se poate intretine singura. Gratioasa si fragila, dar cu resorturi inimaginabile, traieste si povesti de dragoste, si multe deziluzii, depasite in numele iubirii. Marturia ei de o cruda sinceritate creioneaza portretul unei fiinte greu incercate – o luptatoare optimista si perseverenta, care se dedica alinarii suferintelor celor din jur si, cu o vitalitate extraordinara, reuseste sa se bucure de fiecare noua zi.

Petra vrea sa fie scriitoare, Petrei i-e frica sa fie mama. Pentru o protagonista feminina in literatura romana, Petra e deosebit de antipatica. O inchipuita. Dar literatura romana a zilelor noastre are tot mai multe scriitoare gata sa darime, cu scrisul lor, mitul maternitatii ca binecuvintare, ceas magic si predestinare. Niciuna dintre mamele cartii de fata (tinere sau batrine) nu e, filtrata prin ochii «rai» ai Petrei, o sfinta, fiindca lumea (a noastra) pe care o descrie Maria Manolescu e o lume a barbatilor, doriti, rasfatati, idealizati in varianta lor eroica si inaccesibila de cuceritori. Pentru ca ne plac vinatorii, nu culegatorii, luptele scurte, nu cultivatul cu rabdare. Din fericire, Maria Manolescu are simtul umorului si al grotescului, iar Petra supravietuieste scriitoriceste propriilor inchipuiri. Petra, aceasta voce care se povesteste la persoana a III-a in romanul Mariei Manolescu, scrie piese de teatru, cu titluri care se tot schimba, si e fascinata de teatru, pe cale de mostenire de familie si din dor de tatal-actor disparut. In textele inserate in roman e vorba si despre teatrul politic care-salveaza-lumea (not) si mai ales despre specialitatea semideclarata a romancierei, relatiile de iubire si de cuplu (acum, si la maturitate). Daca n-o cunoasteti pe Maria Manolescu dramaturga, Vinatori-culegatori e introducerea ideala, intr-o confruntare prieteneasca la gratar sta o viata-ntreaga de visuri ratate. - Iulia Popovici

Cuvantul si conditia umana. Reflectii, proiectii si regasiri

Fiecare cuvant poarta un mesaj explicit, dar si unul implicit, in anumite contexte aureolat cu o doza de mister, sacralitate sau miraculos. Cuvantul poarta si o incarcatura emotionala, care ii permite sa declanseze anumite reactii la cel care il rosteste sau la cel care il primeste. Altfel spus, cuvintele pot rani sau vindeca, pot sminti sau indrepta, pot demola sau construi; depinde din ce inima izvorasc, ce emotie poarta si cum sunt percepute. Pornind de la aceste premise, volumul de fata se adreseaza cititorului dornic sa se opreasca din tumultul si agitatia vietii cotidiene, sa se lase provocat de invitatia la reflectie si autoanaliza, sa afle cateva momente de relaxare, regasire si liniste interioara, sa descopere ca viata are si alte laturi sau aspecte care merita sa fie valorizate si sa-si ofere libertatea de a-si manifesta vocatia. - Alois Ghergut

Managementul institutiilor si serviciilor pentru persoane cu cerinte speciale

Elaborat si structurat ca un ghid practic, volumul reflecta preocupari si experiente de data recenta din domeniul reformelor de politica sociala vizind persoanele cu diferite tipuri de nevoi speciale din tara, in perspectiva alinierii la sistemele europene de servicii specializate. Atent la reconfigurarile si evolutiile din domeniul managementului serviciilor sociale, autorul analizeaza cele mai noi practici de interventie, ocrotire si asistenta sociala, dar si metodele inovative de educatie, instruire si profesionalizare pentru copii si persoane cu dizabilitati. Lucrarea este un reper important pentru mai multe categorii de specialisti, de la managerii si personalul din domeniul psihopedagogic, din asistenta sociala, serviciile de recuperare si reabilitare a persoanelor cu dizabilitati, psihologi, psihopedagogi, asistenti sociali, cadre didactice si pina la studentii de la facultatile de profil.

Din cuprins: Functiile managementului serviciilor sociale • Managementul resurselor umane in serviciile sociale • Tendinte si orientari in dezvoltarea si promovarea serviciilor sociale • Managementul schimbarii in serviciile educationale pentru copiii cu cerinte speciale • Managementul proiectelor in serviciile sociale • Voluntariatul – forma de activitate in serviciile sociale

În general, străinii nu ştiu foarte multe despre România. Cunoştinţele lor se limitează la mitul vampirului din Transilvania şi la cîteva generalităţi despre folclor. De obicei ignorată, dacă nu chiar dispreţuită de unii, această ţară este obiectul multor prejudecăţi. De aceea, Grégory Rateau, de formaţie cineast, a vrut să-şi facă o idee nouă. A străbătut România de la Bucureşti pînă în zone rurale izolate, din pădurile Carpaţilor pînă pe plajele din Delta Dunării. Alături de el veţi descoperi lucruri uimitoare şi, poate, veţi privi România cu alţi ochi.

De ce unii aşteaptă ani la rînd să fie alături de persoana iubită, în timp ce alţii nu au răbdare şi îşi continuă viaţa fără să mai privească în urmă? Încercînd să înţeleagă aşteptarea ca alegere voluntară care ne modelează destinul, Aurora Liiceanu se îndreaptă către lumea literaturii şi pune sub lupă cîteva personaje a căror viaţă a fost marcată de aşteptare, dar şi personaje grăbite, care nu ştiu să aştepte. Poveştile fascinante pe care le relatează îi au ca protagonişti, între alţii, pe Penelopa, mitica soţie a lui Ulise, pe Ernest Hemingway şi pe prima lui soţie, Hadley, pe Gatsby al lui Scott Fitzgerald, pe cunoscutul niponolog Donald Keene şi pe Florentino Ariza, eroul lui García Márquez din Dragostea în vremea holerei.

Andrei Makine completeaza prin cel mai recent roman al sau portretul Rusiei natale. Naratorul, plecat in regiunea Arhanghelsk, pe malul Marii Albe, pentru un reportaj despre obiceiurile locale, spera sa afle acolo un concentrat caricatural al epocii sovietice. Se trezeste insa proiectat intr-un tinut atemporal, plin de amintiri si de rituri de neinteles. Nu in ultimul rind, tinarul descopera ruinele marelui vis colectivist, dar si germenii prabusirii imperiului. Personajul cel mai pregnant in acest tinut de dincolo de timp este Vera, o Penelopa prizoniera a juramintului fata de iubitul plecat la razboi in 1945 si niciodata revenit la logodnica sa. Intre Vera, care pentru vesnica sa asteptare abandonase o stralucita cariera universitara, si narator se leaga o relatie pura si luminoasa, bazata pe acelasi imbold: asteptarea celuilalt.

Charlotte „Charlie” Silver a fost dintotdeauna un copil cuminte. Se remarcă devreme în lumea tenisului, antrenată de tatăl ei, un jucător de primă clasă la rîndul lui, şi ajunge repede unul dintre juniorii de top. Cînd părăseşte universitatea pentru a intra în circuitul profesionist, Charlie pătrunde în lumea celor mai buni sportivi, concurînd fără milă pentru turnee internaţionale şi pentru paginile revistelor mondene. Ea zboară în jurul lumii, joacă meciuri caritabile la bordul iahturilor luxoase, păşeşte pe covorul roşu la petrecerile organizate pentru sportivi – toate astea în timp ce încearcă să-şi urmărească adevărata ţintă. În acest roman cuceritor despre viaţa starurilor din tenis care se antrenează fără oprire, într-o lume obsedată de postări pe Instagram, Charlie trebuie să descopere secretul de a împăca dorinţa de a învinge cu presiunile unei societăţi mereu în căutare de senzaţional.

Dupa mai bine de zece ani de la criza din 2007, nu s-a rezolvat nimic. Pretutindeni, solutiile politice, economice, tehnologice au intirziat: mai multi bani, mai multe datorii, mai multe aminari, mai multe promisiuni... In speranta ca progresul tehnic, cresterea economica sau Providenta vor rezolva totul... Problema nu este daca va exista o alta criza, ci cind va izbucni ea, ce anume o va declansa si cum se va desfasura. Eu prezint diferitele scenarii probabile pe termen scurt si urmarile lor devastatoare la nivel planetar. Nu e momentul pentru pesimism, nici pentru resemnare, ci pentru actiunea pozitiva. Este si scopul acestei carti, care isi propune sa ne ajute pe toti sa ne aparam de crizele urmatoare si chiar sa luam din ele ce e mai bun. Unii cred poate ca asa ceva este imposibil. Nu este. Ar putea fi peste douazeci de ani, daca nu facem nimic pina atunci. Daca actionam, sint convins ca secolul viitor ar putea fi plin de pace, fericire si liniste pentru toti. - Jacques Attali

Curtea regelui Henric al VII-lea al Angliei este un loc dur, primejdios şi nimeni nu ştie asta mai bine decît Margaret Pole, tînăra moştenitoare a Plantageneţilor. Fratele ei a fost întemniţat şi executat din porunca monarhului, iar ea s-a căsătorit, împotriva voinţei, cu un nobil modest, susţinător al Tudorilor. Margaret pare sortită să rămînă în umbră pentru tot restul vieţii, dar întîmplarea o aduce la rangul de protectoare şi apoi doamnă de companie a reginei Caterina de Aragon, prima soţie a legendarului Henric al VIII-lea. Din această ipostază, Margaret trebuie să înfrunte o triplă provocare: să-şi apere regina, căreia îi este loială, să-şi protejeze interesele şi familia la curtea Angliei şi să se ferească de suspiciunea crescîndă a unui rege vanitos. Mai mult decît orice, Henric îşi doreşte cu disperare un moştenitor, pe care Caterina pare incapabilă să i-l ofere. Pe măsură ce deznădejdea lui creşte, şi duşmănia i se îndreaptă împotriva lui Margaret, de al cărei nume ilustru Henric se simte ameninţat.