diverse

Teodor Baconschi
Născut la București, 14 februarie 1963.
Masterat și doctorat în antropologie religioasă și istorie comparată a religiilor la Universitatea Paris‑Sorbonne (Paris IV, 1995, magna cum laude). Studii postdoctorale la New Europe College (București, 1996).
Carieră diplomatică: ambasador al României la Sfîntul Scaun, Ordinul Suveran de Malta și Republica San Marino (1997‑2000); director general MAE (2001‑2002); ambasador al României în Republica Portugheză (2002‑2004); secretar de stat pentru Afaceri Globale (MAE, 2004‑2006); consilier prezidențial (2006‑2007); ambasador al României în Republica Franceză și Principatul de Monaco (2007‑2009); ministru al Afacerilor Externe (24 decembrie 2009 – 24 ianuarie 2012); ambasador în Centrala MAE (2015‑).
Publicații sub semnătura de autor Teodor Baconsky: Le rire des Pères. Essai sur le rire dans la patristique grecque, Paris, Desclée de Brouwer, 1996; Rîsul patriarhilor. Eseu despre rîs în patristica greacă, București, Anastasia, 1996; Iacob şi îngerul, București, Anastasia, 1996; Ispita Binelui. Eseuri despre urbanitatea credinței, București, Anastasia, 1997; Turn înclinat. Fragmente de arheologie profetică, București, Curtea Veche, 1999; Roma caput mundi (împreună cu Horia Bernea), București, Humanitas, 2000; Pe ce lume trăim, București, Editura Pro, 2004; Insula Cetății. Jurnal parizian, București, Curtea Veche, 2005; Despre necunoscut, București, Humanitas, 2007; 111 incursiuni în cotidianul românesc (ilustrații de Devis Grebu), București, Curtea Veche, 2009; Biserici de lemn din Maramureș, album UNESCO, 2010.
Publicații sub semnătura Teodor Baconschi: Creștinism și democrație, București, Curtea Veche, 2011; Legătura de chei. O mărturie diplomatică (în dialog cu Armand Goșu), București, Curtea Veche, 2013; Facebook. Fabrica de narcisism, București, Humanitas, 2015; Anatomia ratării. Tipuri și tare din România postcomunistă (în dialog cu Dan‑Liviu Boeriu), București, Humanitas, 2016; Cetatea sub asediu. Însemnări despre credință, rațiune și terorism, Iași, Doxologia, 2016; Fascinația tradiției. Studii patristice și de istorie a religiilor, București, Lumea Credinței, 2017; Mic almanah al marilor oameni (pe care i‑am cunoscut), Iași, Polirom, 2018; Darul desăvîrșit. Gînduri despre civilizația creștină, Iași, Doxologia, 2018; Mărturii încrucișate. Faptul creștin în era smartphone (în dialog cu Răzvan Bucuroiu), București, Lumea Credinței, 2018; 365 de lămuriri în compania lui Laurențiu‑Ciprian Tudor, Iași, Polirom, 2019; Averea bunei educații, București, Univers, 2019.
Decorații: Comandor al Ordinului Pius IX (Vatican), Ordinul Sfintei Agatha (San Marino), Comandor Stella della Solidarietà Italiana, Cavaler al Ordinului de Merit (Portugalia), Comandor al Legiunii de Onoare (Franța), Cavaler al Ordinului Serviciul Credincios (România).
Membru în Asociația Internațională de Studii Patristice (Paris) și în Uniunea Scriitorilor din România.

Vîrsta recomandată 8+

„E o necesitate urgentă pe care nimeni nu o consideră o criză, în timp ce oamenii aflaţi la conducerea diferitelor ţări se comportă imatur. Trebuie să ne trezim şi să schimbăm lucrurile.”

Greta Thunberg, născută în 2003, este o activistă suedeză pentru protecţia mediului. În august 2018 a făcut grevă în faţa Parlamentului suedez pentru a-i determina pe politicieni să ia măsuri împotriva încălzirii globale. Iniţiativa ei depăşeşte deja graniţele Suediei şi inspiră tineri din toată lumea. Greta a luat cuvîntul la conferinţe importante despre climă şi nu numai: a vorbit la COP24, Conferinţa ONU despre probleme climatice, şi la forumul economic mondial de la Davos. Din 2019 e candidată la Premiul Nobel pentru Pace şi nu încetează să lupte pentru salvarea planetei.

Pregătiţi-vă să citiţi o poveste despre speranţă, curaj şi hotărîre. Aceasta este povestea adevărată a Gretei Thunberg, dar şi a altor băieţi şi fete din toată lumea care luptă împotriva indiferenţei celor mari, în numele unui viitor mai bun. Fiindcă nu eşti niciodată prea mic ca să schimbi ceva.

„Mánasteinn se înscrie între marile opere literare despre viaţa în timpul epidemiei de gripă spaniolă.” (The Nation)

Islanda după Primul Război Mondial, devastată de gripa spaniolă, aventurile unui adolescent, un vulcan care erupe, cinematografele goale ale capitalei: acestea sînt coordonatele unui roman în care boala şi, prin extensie, moartea sau convalescenţa pîndesc după fiecare colţ. Un roman ca un film, al cărui montaj reconstituie Reykjavíkul începutului de secol XX în toată frumuseţea lui degenerată.

„Mánasteinn ne apare deopotrivă ca o alegorie despre societate şi sex şi ca o imagine fugară a unei epoci în care pandemia şi războiul ameninţau Islanda.” (Publishers Weekly)

„Mánasteinn este, în anumite privinţe, cartea cea mai directă a lui Sjón, dar Reykjavíkul său cenuşiu are o splendidă tuşă infernală. Creaţia lui se învecinează nu doar cu cea a lui Bulgakov, ci şi cu cea a lui José Saramago.” (New Statesman)

„Viu şi visceral, cu un ritm alert şi totuşi contemplativ, tulburător, dar şi amuzant şi smălţuit cu frumuseţe, Mánasteinn este un studiu desăvîrşit dedicat păcatului, supravieţuirii şi dragostei.” (David Mitchell)

„Problematica vieții religioase în perioada totalitară, prețul foarte mare plătit pentru supraviețuirea instituțională și pildele de mărturie, dar și cele de lașitate sau duplicitate, nenumăratele forme de rezistență, multe neștiute, sau de compromis salvator, necompromițător – toate acestea, la trei decenii de la recîștigarea libertății, ne chestionează imperativ pentru un răspuns. Simpozionul Internațional «Dumitru Stăniloae» din 2017 a adus împreună pentru cîteva zile clerici și laici, profesori și cercetători, tineri născuți după 1989 și martori ai istoriei, din temnițele detenției anticomuniste sau din exil, teologi și istorici, sociologi și jurnaliști, diplomați și pedagogi, psihologi și muzeografi, pasionați de prezervarea locurilor memoriei și exploratori neobosiți ai arhivelor. Cum istoria comunismului este parte a celei largi, o aruncare a năvodului cunoașterii în adînc ajută la o mai bună încadrare și la înțelegerea fenomenului în toată amploarea lui.” (Radu Preda, Ion Vicovan)

Cu ilustrații de Tunet Pieptănat

Vîrsta recomandată 10+

Anii ’60, în Rusia. Dintr-un laborator din Moscova răsună un strigăt de fericire: „Ura, frate!”. Un tînăr chimist de care n-auzise nimeni pînă atunci tocmai descoperise cea de-a patra stare de agregare a apei. Dar, după un timp, descoperirea e dezmințită: moleculele aparent deosebite de H2O se dovedesc a fi... urme de transpirație!

Dacă crezi că asemenea gafe nu se întîmplă prea des, pregătește-te pentru o călătorie printre greșelile științei, alături de mine și de Tunet Pieptănat. Vei descoperi că, la fel ca în viață, erorile sînt utile pentru că prilejuiesc descoperiri incredibile.

Așa că suflecă-ți mînecile: următoarea eroare care va revoluționa știința ar putea fi comisă chiar de tine.

Știința poate greși? Răspunsul este DA! Nu numai că poate greși, ba chiar trebuie să greșească. Dacă vrei să ajungi om de știință, pregătește-te pentru tot soiul de gafe (și avertizează-ți părinții ca să se obișnuiască și ei cu ideea). De fapt, secretul nu e să fim infailibili, ci să nu ne dăm bătuți niciodată. O știu prea bine oamenii de știință din această carte, de la marele Einstein la genialul Marconi și pînă la astronomul Schiaparelli, care ne-au băgat în ceață, și-ncă cum!

Pregătește-te pentru o călătorie printre asteroizii celor mai flagrante rateuri ale științei, la bordul unei navete spațiale pilotate de Luca Perri, un star al astrofizicii, cu ilustraţii realizate de Tunet Pieptănat.

Ediția a III-a

„Lucian Dan Teodorovici e un maestru al circului suicidar, al bufonadelor patibulare. În pofida deriziunii însă, cartea lui Teodorovici e tristă, ca existenţialismul de cîrciumă şi gang. Tristeţe amărîtă şi sordidă, insidioasă ca o igrasie care-l îmbibă, finalmente, pe ipocritul spectator, ce moţăie în tihna dulce a unei «bune conştiinţe».” (Şerban Foarţă)

„O umanitate dezabuzată, cu inşi cretini şi femei epileptice care cad în biserică, un peisaj cu loseri jalnici şi curve de doi bani, cu blocuri şi vecini de un burlesc agresiv, totul adunat în persoana de existenţialism parodiat a Naratorului («ca întotdeauna, şi astăzi vreau să mă sinucid») în care – dacă vrei – simţi vag greaţa sartriană, «serviciile» inutile ale lui Clémence din Căderea camusiană, umbra Solitarului ionescian ş.a.m.d., trecuţi prin demonia de carnaval a liniei Gogol-Sologub-Bulgakov.” (Dan C. Mihăilescu)

„Un roman care se citeşte dintr-o răsuflare, cu dialoguri spumoase, meditaţii pe măsură şi întîmplări relativ puţine care, chiar dacă lasă uneori impresia că acţiunea trenează, plac prin amestecul inteligent de umor, inedit şi absurd gratuit.” (Marius Chivu)

Al patrulea volum al Enciclopediei imaginariilor are în vedere imaginarul religios al românilor. Antropologii contemporani privesc religiile drept sisteme autonome și autosuficiente, capabile să ofere o înțelegere funcțională și completă asupra lumii, care dau specificul identitar al comunităților. Analiza credințelor religioase din România, de la cultele Antichității la creștinismul cu toate formele și confesiunile sale, nu reprezintă doar o modalitate de conservare a diversității culturale, ci și o formă de practică socială pentru învățarea respectului reciproc și pentru acceptarea diferenței. De asemenea, demersul face posibilă nu doar evaluarea patrimoniului religios spiritual, ci și a celui material, constituit din așezăminte, icoane, vitralii, fresce, biblii, manuscrise sau texte imprimate.

„Enciclopedia imaginariilor din România își propune să ofere o perspectivă sinoptică asupra moștenirii culturale și a identităților spirituale din România. Avînd în centru conceptul de imaginar cultural și social, proiectul folosește mai multe metodologii multidisciplinare pentru a pune în evidență principalele domenii ale reprezentărilor colective românești. Conceptele științifice directoare sînt: cercetarea imaginarului, bazine semantice, cîmpuri culturale și lingvistice, constelații de imagini, identitate fractală. Această imagine panoramică a patrimoniului cultural și spiritual românesc dorește să facă posibile aprofundarea și cultivarea identităților naționale, locale și de grup, în cadrul interculturalismului european.” (Corin Braga)

Roman nominalizat la Premiul Strega 2019

O carte nostalgică şi melancolică, de o sensibilitate rară, Adio, fantasme este povestea unei întoarceri şi a unei eliberări de traumele trecutului. Revenită în oraşul ei natal, Messina, pentru a-şi ajuta mama la renovarea locuinţei, Ida Laquidara retrăieşte în memorie toate despărţirile dinaintea plecării ei definitive la Roma – tatăl dispărut misterios în urmă cu douăzeci şi trei de ani, dar niciodată uitat, înflăcărata prietenie adolescentină cu Sara, destrămată pe nesimţite, conflictele cu mama ei. Toate poverile sufleteşti ale Idei o copleşesc cu o forţă reînnoită şi o împing să înfrunte în sfîrşit realitatea. În calea Idei apare şi tînărul Nikos, un meşter de origine greacă ce lucrează la renovarea apartamentului familiei şi care ascunde el însuşi trauma unei iubiri pierdute. Iar acum, cînd casa copilăriei şi adolescenţei o asaltează cu fantomele ei, Ida trebuie să găsească o modalitate de a-şi trăi viaţa mai departe, rupînd vraja ce o ţine legată de peste două decenii.

„Un tată decide să plece pentru totdeauna. Şi dispariţia sa voluntară subminează viaţa fiicei lui chiar mai mult decît moartea... Nadia Terranova ştie să descrie durerea cu precizia chirurgicală a celor care o cunosc. Şi nu se mai teme de ea.” (la Repubblica)

„O carte cathartică atît pentru autoare, cît şi pentru cititori, prin puterea sa de-a da viaţă fantasmelor, tuturor fantasmelor, nu doar celor personale, scrisă într-un limbaj evocator, superb în concreteţea sa.” (RAI Cultura)

„În timp ce scriam romanul, m-am întrebat dacă sînt fantasme de la care trebuie să-mi iau rămas-bun, dar mi-am dat seama că nu există aşa ceva, că nu poţi spune adio la nimic. Trebuie doar să le înfrunţi şi să retrăieşti relaţia cu ele într-un mod diferit. Căci pînă la urmă timpul nu vindecă nimic, timpul pur şi simplu trece.” (Nadia Terranova)

Ediţie îngrijită şi prefaţă de Vincent Debaene

Recuperînd o perioadă importantă din evoluţia gîndirii lui Lévi-Strauss anterioară faimoasei Antropologii structurale (1958), volumul reuneşte articole scrise între 1941 şi 1947 la New York, unde autorul se refugiase din calea războiului. Cele 17 texte care îl compun, majoritatea publicate iniţial în engleză şi devenite astăzi aproape de negăsit, abordează subiecte de o mare diversitate: de la evoluţia şi realizările din epocă ale sociologiei franceze pînă la „politica externă” a unei societăţi primitive şi de la organizarea dualistă a triburilor din Brazilia pînă la arta indienilor de pe coasta de nord-vest a Americii, trecînd printr-o critică a societăţii americane şi a tehnicii ei de a asigura fericirea indivizilor. Atent selectate, excelent prefaţate, ele conturează o adevărată preistorie a antropologiei structurale şi justifică întru totul titlul volumului.

Cu ilustrații de Chiara Coccorese

Vîrsta recomandată 10+

Într-o zi micuţa Claire, încercînd să scape de certurile părinţilor, se retrage în spatele casei, unde descoperă o oglinjoară spartă ce exercită o stranie atracţie asupra ei. Deși e doar un ciob de sticlă, are puterea magică de-a transforma pînă și realitatea cea mai urîtă într-o lume fabuloasă. Răsfrînt în oglindă, cerul cenușiu devine de azur, iar casa modestă de la periferie în care locuiește Claire se preschimbă într-un castel cu turnuri falnice, împodobit cu scoici. Timpul trece, iar Claire crește, avînd mereu cu ea oglinda magică, în care își poate vedea chipul neatins de semnele pubertăţii și relaţia dintre părinţii ei plină de armonie. Însă oglinjoara creează doar iluzii, iar Claire, furioasă, vrea s-o arunce. Peter, un fost coleg de școală, o oprește. Dar, cînd el o invită într-o seară în spatele casei, Claire rămîne uluită: Peter a găsit la rîndul lui un ciob de oglindă, ce se dovedește a fi o piesă dintr-un puzzle mult mai mare.

O poveste despre trecerea de la lumea visurilor, refugiul copilăriei, la visurile lumii, care se pot împlini dacă toţi își unesc forţele.

Roman ecranizat de Arnaud des Pallières, într-un film nominalizat la Palme d’Or (2013), cu Mads Mikkelsen în rolul principal

Pînă la vîrsta de treizeci de ani, Michael Kohlhaas pare să fie un model pentru toţi oamenii din micul sat de pe malul rîului Havel ce îi poartă numele. Negoţul îi asigură un trai îmbelşugat, el însuşi e un om cinstit, mărinimos şi drept. Dar tocmai această din urmă virtute, simţul exacerbat al dreptăţii, înclină rapid balanţa destinului său singular în favoarea răului cînd legea îi întoarce spatele. Michael Kohlhaas este arhetipul omului mărunt împins dincolo de limitele suportabilităţii, a cărui răzbunare se dezlănţuie cu o violenţă înspăimîntătoare. Bazată în linii mari pe viaţa personajului real Hans Kohlhase din secolul al XVI-lea, Legenda lui Michael Kohlhaas anticipează cu aproape un veac, prin infinita ambiguitate şi prin simţul acut al inutilităţii, romanul modern. Operele unor scriitori precum Kafka, Beckett sau Gombrowicz ar fi de neimaginat fără exemplul lui Kleist.

Volum coordonat de Elena Platon
Consultant științific: Gheorghe Chivu
Coordonator general: Corin Braga

Al doilea volum al Enciclopediei imaginariilor explorează patrimoniul și imaginarul lingvistic din România. Autorii abordează limba română ca un element esențial în definirea identității naționale și colective și ca un instrument important de conservare a moștenirii „imateriale”, spirituale, a unei comunități. Cercetarea îmbină inovativ două perspective asupra limbii, cea patrimonială și cea a imaginarului lingvistic, cu scopul de a releva etapele fundamentale ale devenirii limbii române, precum și cîteva dintre reprezentările asupra acesteia. Volumul oferă o sinopsă istorică comprehensivă, structurată pe fluxuri imaginare transversale, care depășesc interpretările clasice ale faptelor de limbă, deschizînd noi căi de analiză.

„Enciclopedia imaginariilor din România își propune să ofere o perspectivă sinoptică asupra moștenirii culturale și a identităților spirituale din România. Avînd în centru conceptul de imaginar cultural și social, proiectul folosește mai multe metodologii multidisciplinare pentru a pune în evidență principalele domenii ale reprezentărilor colective românești. Conceptele științifice directoare sînt: cercetarea imaginarului, bazine semantice, cîmpuri culturale și lingvistice, constelații de imagini, identitate fractală. Această imagine panoramică a patrimoniului cultural și spiritual românesc dorește să facă posibile aprofundarea și cultivarea identităților naționale, locale și de grup, în cadrul interculturalismului european.” (Corin Braga)

Cu ilustrații de Barbara Scholz

Vîrsta recomandată 6+

Ce faci dacă un elefant îţi bate în geam seara tîrziu? Şi dacă acest elefant a fugit de la grădina zoologică pentru a-şi vizita familia numeroasă din Africa? Şi dacă nici măcar nu ştie unde-i Africa? Pui în rucsac nişte mere, nişte prăjiturele şi un glob pămîntesc, laşi un bilet pentru părinţi şi-l însoţeşti. Exact asta fac Joscha şi Marie. Africa nu poate fi departe, îşi zic ei şi pornesc într-o călătorie care întrece orice imaginaţie.

Un client vinovat de un accident de mașină i se confesează, invocînd secretul profesional, unui tînăr avocat de succes, al cărui destin se va schimba radical din clipa aceea. Cu o structură și așa depresiv-melancolică, nemulțumit de „prestația” palidă a existenței sale vulnerabile de pînă acum, juristul de douăzeci și cinci de ani își va asuma acea faptă străină, care-l va ajuta să-și clameze ferm propria filosofie de viață: „Sentimentul cel mai glorificat de omenire” – spune el – „e pe nedrept glorificat! Iubirea pălește în fața frisonului pe care ți-l dă vinovăția! Chiar și-atunci cînd vinovăția nu-i a ta”. Dincolo de vinovăția de împrumut, din prezent, discursul protagonistului ne va revela o alta, profundă, lucidă, reală, care-l bîntuie încă de la naștere.

„Scrisul borderline al Dorei Pavel apare ca rezultatul fecund al unor interferențe culturale cu literatura occidentală anglofonă. Aceste interferențe situează ideatic thrillerele abisale și metafizice ale romancierei sub zodia unor autori precum Ian McEwan, Patrick McGrath sau Joyce Carol Oates, care aparțin, la rîndul lor, galaxiei eclectice a neogoticului postmodern. Hiperconcentrată și minimalistă, pe de o parte, iar pe de altă parte marcată adînc de sedimentări epice dense, cumulative, proza Dorei Pavel înglobează o formă particulară de neogotic. Un gotic hibridizat, ivit dintr-un psihism sumbru și fragmentat, dar nu mai puțin unul rezidual, remodelat și proiectat într-un nou organism paradoxal: ceea ce voi numi un neurogotic.” (Giovanni Magliocco, Università degli Studi di Bari Aldo Moro)

„O relatare bine scrisă, care te pune pe gînduri, despre actuala criză a globalizării. Nu toată lumea va fi de acord cu interpretarea lui Eyal, dar puțini vor rămîne indiferenți.” (Yuval Noah Harari, autor al bestsellerului Sapiens)

Combinație de reportaj, viniete pătrunzătoare și analize originale, Revolta arată că stînga și dreapta au multe în comun. Străbătînd lumea de la un capăt la celălalt, Eyal stă de vorbă cu mineri dezamăgiți din Pennsylvania, grupuri anarhiste de la periferia Atenei și neonaziști germani și relatează despre un oraș japonez unde ratele natalității se prăbușesc și despre familii de refugiați sirieni pe care le-a însoțit de pe țărmurile Greciei pînă la destinația lor, în Germania. În aceste relatări la timpul prezent, Eyal împletește lecții ale trecutului, de la Războaiele Opiului din China pînă la colonialismul din Haiti și Planul Marshall. Prin aceste legături istorice, el arată că rădăcinile revoltei au fost mereu adînci și puternice și că, în loc să privim răzvrătirile actuale ca făcînd parte dintr-un fenomen trecător, ar trebui să recunoaștem că revolta este noul statu-quo al lumii globalizate în care trăim.

„Revolta care frămîntă lumea de azi va ajunge să-l obsedeze pe cititorul acestei convingătoare și pătrunzătoare epopei despre criza globalizării și a ordinii liberale, rodul gîndirii profunde a lui Eyal, un scriitor integru și foarte talentat. O lectură obligatorie pentru orice cititor serios.” (Ehud Barak, fost prim-ministru al Israelului)

O istorie inedită a politicii românești pornind de la versurile închinate domnitorilor și președinților, șefilor de partide și cetățenilor, miniștrilor corupți și deputaților somnoroși din regimurile care s-au succedat de la Regulamentele Organice pînă astăzi. O istorie extrasă din ziare, epigrame și broșuri electorale, recuperată din foile volante distribuite la mari evenimente, din Moftul Român al lui Caragiale și din postările de pe Facebook din zilele noastre. Veți descoperi cum au fost contestate cu virulență mari personalități ale istoriei noastre, dar și laudele deșănțate la adresa unor politicieni ridicoli, veți citi extrase din articole despre dueluri sau din poezii despre bătăuși electorali de profesie. Cartea înfățișează o lume românească plină de viață, grăbită mereu să-i denigreze pe politicieni, dar și să le ridice statui după trecerea lor în neființă.

Drept e oare, buni amici,
Ca noi ăștia, cei mici,
Cu patriotism în pept,
Să nu gustăm din buget?
*
Indignat pe-un veac năuc
Și pe cei ce se despoaie,
Domnul Iorga intră-n baie
În manta de cauciuc.
*
Ceaușescu, cine ești?
Un tiran din Scornicești.

Fa Ying, pescăriță thailandeză, își începe călătoria spirituală prin lunca unui fluviu muribund. Ariel Jolie este o regină aztecă: ea aleargă să cunoască gloria tocmai la Budapesta, capitala mondială a filmelor XXX. Iar Edi este un băiețel atipic din stirpea inițiatorilor: într-un orășel din est vede Idi i smotri la cinema și are „revelația”, cam în același timp cu Bruno Farhadi, starul grunge din Seattle, care se luptă cu depresia și cu impulsul suicidal. Despre toate acestea scrie un bărbat divorțat, retras într-un buncăr cu plante și pești tropicali, ca tînărul din Twin Peaks în sera cu orhidee...

„Ștefan Manasia e la fel de neînseriabil în proză ca în poezie: autoficțiune realistă deviată în discurs hipnagogic, narațiune paranoidă, distopie cu accente eco, fals tratat despre conviețuirea umanului și a non-umanului în același biotop, toate aceste dimensiuni compun un volum experimental, pe care nu orice cititor îl poate digera. Dar de care literatura română de azi – prea puțin dedicată unor astfel de proiecte – are încă nevoie.” (Alex Goldiș)

Daniel Martin, eroul ce dă numele romanului lui John Fowles, este un dramaturg britanic devenit scenarist la Hollywood, care în urma acestei metamorfoze ajunge să se îndoiască de propriile valori şi principii. Revenit în Anglia pentru a-şi vizita un prieten bolnav, Daniel Martin se confruntă cu trecutul său îngropat, redescoperindu-şi adevărata identitate. Secrete de familie, întrebări rămase fără răspuns, fuga de responsabilitate şi de povara realităţii, dar şi evoluţia Angliei postbelice, dispariţia unei societăţi şi relaţiile dintre fapt şi ficţiune formează substanţa unui roman ce rămîne una dintre realizările remarcabile ale lui Fowles.

„Daniel Martin reactualizează toate virtuţile romanului proteic: naraţiunea incitantă, culoarea, dramatismul, pasiunea, simţul peisajului şi, mai presus de orice, dimen-siunea socială. Fowles a construit nu numai un roman de mare anvergură, ci şi unul copleşitor din punct de vedere emoţional şi intelectual, o poveste complexă şi vie.” (Newsday)

Primul volum al Enciclopediei imaginariilor este dedicat cercetării imaginarului literar din România, o componentă fundamentală a moștenirii culturale și a identității noastre naționale și locale. Metodologic, volumul propune o abordare a literaturii pornind de la teoria imaginarului, creată de filosofi francezi precum Gaston Bachelard, Gilbert Durand sau Jean-Jacques Wunenburger, o teorie mai profundă și mai fertilă decît definițiile uneori peiorative date imaginației și fanteziei. Spre deosebire de diversele istorii ale literaturii române, originalitatea volumului constă în structurarea materialului pe baza conceptului de „bazin semantic”, care permite analiza constelațiilor de imagini și simboluri ce traversează mai multe epoci, depășind împărțirea tradițională pe secole și grupuri de scriitori.

„Enciclopedia imaginariilor din România își propune să ofere o perspectivă sinoptică asupra moștenirii culturale și a identităților spirituale din România. Avînd în centru conceptul de imaginar cultural și social, proiectul folosește mai multe metodologii multidisciplinare pentru a pune în evidență principalele domenii ale reprezentărilor colective românești. Conceptele științifice directoare sînt: cercetarea imaginarului, bazine semantice, cîmpuri culturale și lingvistice, constelații de imagini, identitate fractală. Această imagine panoramică a patrimoniului cultural și spiritual românesc dorește să facă posibile aprofundarea și cultivarea identităților naționale, locale și de grup, în cadrul interculturalismului european.” (Corin Braga)