Ecologie morală profesează Brîndușa, ba chiar mai mult - spirituală. Din toată Arcadia n-a mai rămas „decît un zid idilic și desfigurare generală”, în care până și consacratele coline vorbesc un limbaj de „lapte de smoală”, iar soarele „se căznește” să răsară. E un reportaj cu fond moral și pictură grotescă în care cad până și cartolinele trimise din locuri privilegiate. Versurile rupte, parcă cu voluptate, reproduc și ele procesul acesta de „desfigurare generală”, tradusă de o imaginașie iritată.
Tityre, tu / .../ sub tegmine fagi... în vreme ce Brîndușa Palade, deși vie, nu mai așteaptă „mare lucru de la băltoaca asta” în care trăiește.