„Dintre toate romanele mele, această nemaipomenită fiară e cea mai jucăuşă”, scria Vladimir Nabokov despre Rege, damă, valet – povestea unui triunghi amoros, o tragicomedie cu influenţe oedipiene, avîndu-i ca protagonişti pe Dreyer, soţul afacerist bogat, Martha, soţia lui mercenară şi deosebit de senzuală, şi Franz, nepotul lor miop. „Dacă, totuşi, vreun freudian hotărît reuşeşte să se strecoare, trebuie să fie avertizat că numeroase capcane crude au fost plasate, ici şi colo, în roman...”
„Fără îndoială, Nabokov este un laureat al cruzimii. Cruzimea abia dacă există în alte părţi; toţi aceşti Lovelace şi Osmond se dovedesc a fi – şi nu la o a doua vedere – mai mult un soi de huligani sau tirani în comparaţie cu Humbert Humbert, cu Hermann Hermann (precursorul său) din Disperare, cu Martha din Rege, damă, valet. Nabokov înţelegea cruzimea; o trata cu înţelepciune; îi cunoştea intonaţiile speciale.” (Martin Amis)