Regi, războaie şi cocote

Weia! Waga! Woge, du Welle, walle zur Wiege! Wagalaweia! Wallala weiala weia! Cu aceste cuvinte, rostite de cele trei fiice ale Rinului, Woglinde, Wellgunde şi Flosshilde, pe numele lor, începe Inelul Nibelungilor, opera în patru părţi compusă de Richard Wagner, cu o durată totală de şaisprezece ore – mai precis prima scenă a primei părţi, Aurul Rinului. Iar cine nimereşte, senin şi fără nicio bănuială, la spectacolul Inelul, se va întreba grabnic, desigur, cum va supravieţui celor cincisprezece ore şi cincizeci şi nouă de minute rămase. Din fericire, Inelul este împărţit în patru părţi, reprezentate câte una pe zi, prin urmare există şanse să scăpaţi după Aurul Rinului, chiulind următoarele trei zile. Richard Wagner – cum să defineşti aşa o pasăre rară, ca el? Escroc, golan, bon viveur, afemeiat – însă mulţi sunt de părere că a fost un geniu. Şi, de mic, a descoperit marile teme ale vieţii: blestemul banilor, secretul descendenţei nobiliare, repudierea şi trădarea.