„Romeo şi Julieta, cea mai minunată scriere despre iubirea petrecută între un bărbat şi o femeie pe care a produs-o cultura europeană, spune un singur lucru: în lumea omului nu există «sex gol». Aici sărutul nu e cioraniana «întâlnire între două salive», iar îmbrăţişarea dintre două fiinţe care se iubesc nu e acuplare. Felul în care Romeo şi Julieta se ating pentru prima oară (întâlnirea mâinilor) şi se sărută pentru prima oară pune în mişcare o asemenea suită de strategii spirituale (realizată printr-o formidabilă mobilizare a cuvintelor), încât cei doi reuşesc să-i dea sexului, din prima clipă a întâlnirii lor, dimensiunea sacrului. Sărutul slujeşte la ceva: la îndumnezeire.
Romeo şi Julieta nu este altceva decât povestea exemplară a transfigurării care are loc, prin cuvânt, în actul iubirii, indiferent de timp, de civilizaţie sau de identitatea partenerilor. Piesa lui Shakespeare rămâne, şi astăzi, cel mai bun ghid de ascensiune erotică.“ (Gabriel LIICEANU)