Farmecul imediat sesizabil al scrisului lui Răzvan Petrescu constă în contradicţia dintre continua jubilaţie stilistică şi o tristeţe de fond, nevindecabilă. Prozatorul are aerul celor care dau petreceri strălucitoare, încercând să uite de o nenorocire survenită în viaţa lor. Cărţile de proză scurtă (…) îl prezintă ca pe un iluzionist al scrisului, capabil să-i cucerească şi să-i recucerească ori de câte ori vrea pe cititori. (…) Este frapantă repeziciunea cu care se succed întâmplările. Parcă se proiectează secvenţe filmate cu acceleratorul. În plus, ele sunt imprevizibile — ca peripeţiile unui personaj picaresc.
Cititorului îi vine deopotrivă să plângă şi să râdă, întrucât viteza derulării conferă chiar şi unor tragedii un aspect mecanic ilariant. (ALEX ŞTEFĂNESCU)
Comparabil oricând cu Caragiale, Sadoveanu sau Preda prin acuitatea simţului de observaţie şi prin felul în care reuşeşte să reconstituie un univers social şi moral folosind oralitatea, dar, mai ales, polimorfia stilistică a prozei sale ce trece, brusc sau prin fineţuri intertextuale, de la realism la parabolic — situându-se undeva între tradiţia est-europeană a farsei absurde gen Hrabal-Harms şi realismul parodic nord-american à la Carver-Allen (Woody, fireşte) —, Răzvan Petrescu este maestrul din umbră al literaturii române scurte. (MARIUS CHIVU)
Cititorului îi vine deopotrivă să plângă şi să râdă, întrucât viteza derulării conferă chiar şi unor tragedii un aspect mecanic ilariant. (ALEX ŞTEFĂNESCU)
Comparabil oricând cu Caragiale, Sadoveanu sau Preda prin acuitatea simţului de observaţie şi prin felul în care reuşeşte să reconstituie un univers social şi moral folosind oralitatea, dar, mai ales, polimorfia stilistică a prozei sale ce trece, brusc sau prin fineţuri intertextuale, de la realism la parabolic — situându-se undeva între tradiţia est-europeană a farsei absurde gen Hrabal-Harms şi realismul parodic nord-american à la Carver-Allen (Woody, fireşte) —, Răzvan Petrescu este maestrul din umbră al literaturii române scurte. (MARIUS CHIVU)