Sa ridem cu Nea Marin

„De Pasti 2014 am deschis manuscrisele lui. Cu emotie, chiar cu teama. Teama ca amintirile ma vor intrista, ca vor rascoli dorul, ca vor invirti lama de cutit in rana nevindecata a lipsei lui... Dorul a ramas dor, dar m-am trezit ca rid in hohote, ca rid cu lacrimi citind ispravile lui Nea Marin... si din nou, ca in tinerete, imi era teama ca voi ajunge la finalul povestii. Foarte putina lume stie ca textele cu Nea Marin sint scrise in totalitate de el, de Amza. Un umor sanatos, fara pic de vulgaritate, un umor cu o tira de poezie, un umor curat. Ti-e drag sa citesti, dar se mai intimpla ceva: nu numai ca parca ii auzi vocea, dar ai impresia ca iti si apare in fata ochilor Nea Marin din Bailesti... hitru, sanatos, vesel. Despre foile ce ramineau pe birou peste noapte, foile scrise cu cerneala albastra, si despre mirosul lor, un amestec de miros proaspat de hirtie, miros de cerneala si parfumul lui tata, de lavanda, nu se poate povesti...“ (Oana Pellea)