Schilf (2007), ultimul ei roman, confirmă această apreciere: este un (fals) thriller de o ironie muşcătoare şi subtilă, care contrazice cu tărie opinia conform căreia literatura germană a zilelor noastre ar fi „prea întunecată şi complet lipsită de umor”.
Autoarea, juristă de profesie, abordează subiecte precum moralitatea, fericirea, prietenia, relaţiile de cuplu, importanţa interacţiunii sociale, acomodarea cu un stil de viaţă acceptat din punct de vedere social, totul sub pretextul unei crime comise „aproape” accidental. Şi, mai ales, ne convinge că fiecare dintre noi este – sau ar putea fi – o maşină a timpului.
Autoarea, juristă de profesie, abordează subiecte precum moralitatea, fericirea, prietenia, relaţiile de cuplu, importanţa interacţiunii sociale, acomodarea cu un stil de viaţă acceptat din punct de vedere social, totul sub pretextul unei crime comise „aproape” accidental. Şi, mai ales, ne convinge că fiecare dintre noi este – sau ar putea fi – o maşină a timpului.