Scrisori către Trancu-Iasi

Draga Ioana , Ma caznesc sa gasesc cuvintele potrivite ca sa ti pot descrie cat mai sugestiv ce a insemnat pentru Bucurestiul muzical, si chiar cel nemuzical, cele 3 saptamani in care prezenta lui Sergiu a insemnat al doilea mare eveniment dupa cutremur. A zdruncinat apatia muzicala care de ani si ani de zile ne a cuprins datorita zelului mediocritatilor care o dirijeaza (la propriu si la figurat). Desigur, in 1970 venirea lui Sergiu cu orchestra din Stockholm a insemnat un eveniment. Atunci cine a putut obtine bilete s a declarat fericit, cine a ramas pe dinafara s a consolat cu transmisiunile la TV a caror inregistrare a alimentat din cand in cand programele TV ului. Insa atunci prea putini au banuit la ce potential se ridica personalitatea lui Sergiu. Atunci a fost de acord aproape toata lumea ca este un mare dirijor, fara sa stie cat de mare este… (Scrisoare a lui Sergiu Celibidache catre sotia sa, Ioana)