Sunt doua romane, de fapt, in aceasta carte a lui Gelu Diaconu: un roman despre infernul legionar al anilor '30, avandu-l in centru pe Sebastian, cu iubirea lui pentru Leny Caler & prieteniile lui cu Eliade, Camil, Nae etc.; si un roman despre infernul neocomunist al anilor '90, cu o serie de personaje bine trasate si atasante care repeta, in noul context istoric, destinele marilor lor modele interbelice. (Avem chiar si un nou Ladima torturat de o Emilie neocomunista absolut delicioasa, poate cel mai viu personaj al dublului roman al lui Diaconu.) Istoria se construieste din mitologii noi care le rescriu (uneori mai sofisticat, alteori mai rudimentar) pe cele vechi, asa incat Istoria e, de fapt, intotdeauna o re-istorisire – asta e credoul din inima dubla a cartii lui Gelu Diaconu. Nu atat un roman istoric, cat un roman despre Istorie, cartea lui e absolut remarcabila. (Radu Vancu)