Cel mai recent roman al lui Salman Rushdie, Seducătoarea din Florenţa, publicat în 2008, este o elegie închinată frumuseţii şi, în acelaşi timp, o meditaţie asupra naturii şi a modului în care funcţionează puterea.
Având în centru figura misterioasă şi seducătoare a unei femei – prinţesă, vrăjitoare şi sclavă, visul de dragoste al oricărui bărbat –, povestea îmbină epoci istorice şi spaţii culturale diametral opuse, purtându-ne din Florenţa lui Machiavelli şi a familiei de Medici în opulenta Indie a mogulilor din perioada de glorie marcată de domnia lui Akbar. Cu toate că ne lăsăm cuceriţi de fermecătoarea eroină a cărţii, cu toate că cel ce ţine în mână firele multicolore ale naraţiunii pare a fi un ins misterios cu aerul unui nobil, cu măiestria unui scamator şi misiunea unui diplomat, adevărata partitură a seducţiei este interpretată, ca întotdeauna, de Rushdie însuşi, care îmbină harul unui povestitor oriental cu talentul plastic şi bogăţia de nuanţe a unui miniaturist.
„În Seducătoarea din Florenţa, Rushdie se întoarce în timp, la acele prime indicii ale schimbului cultural care şi-au lăsat puternic amprenta asupra operei sale... Unul dintre cele mai bune romane scrise de Rushdie până acum.” (The Observer)
Având în centru figura misterioasă şi seducătoare a unei femei – prinţesă, vrăjitoare şi sclavă, visul de dragoste al oricărui bărbat –, povestea îmbină epoci istorice şi spaţii culturale diametral opuse, purtându-ne din Florenţa lui Machiavelli şi a familiei de Medici în opulenta Indie a mogulilor din perioada de glorie marcată de domnia lui Akbar. Cu toate că ne lăsăm cuceriţi de fermecătoarea eroină a cărţii, cu toate că cel ce ţine în mână firele multicolore ale naraţiunii pare a fi un ins misterios cu aerul unui nobil, cu măiestria unui scamator şi misiunea unui diplomat, adevărata partitură a seducţiei este interpretată, ca întotdeauna, de Rushdie însuşi, care îmbină harul unui povestitor oriental cu talentul plastic şi bogăţia de nuanţe a unui miniaturist.
„În Seducătoarea din Florenţa, Rushdie se întoarce în timp, la acele prime indicii ale schimbului cultural care şi-au lăsat puternic amprenta asupra operei sale... Unul dintre cele mai bune romane scrise de Rushdie până acum.” (The Observer)