Sesiunea de toamna

22 martie 1981

Desteptatorul meu: scrasnetul robinetelor ce se deschid, aproape simultan, la toate etajele blocului, si vuietul apei din cazile ce trebuie umplute repede-repede pana nu se opreste.

1-3 iulie 1981 — Bucuresti

Sedinta de alegeri la Uniunea Scriitorilor. Prima la care asist. Luarile de cuvant - in limita tatariei: sicane marunte, ricanari, puneri la punct retorice sau numai viclene. Confruntarea cu „politicul“ amanata sau obnubilata de jerbele efectelor retorice - cautate de dragul efectelor de catre vorbitori. Toate momentele-cheie pierdute, inceputurile de confruntare - abandonate sub povara dulce a frazelor frumoase.

Am avut doua momente de groaza:

1. Intr-una dintre pauze a pus ochii pe mine Nina Cassian. A venit hotarata spre grupul in care eram, m-a luat de mana si m-a plimbat asa printre zecile de insi care fumau, barfeau si se zgaiau, mimand un oarecare interes pentru cartile unei librarii ambulante. Eram, nu-i asa, noul ei trofeu.

2. Am iesit, la un moment dat, sa dau un telefon de la o cabina din apropierea salii care se afla pe latura de nord a palatului regal. La intoarcere, dupa ce am fost, din nou, legitimat la intrare, am dat cu ochii de vanzatoarea de la libraria improvizata in hol.

Era o fata nu foarte frumoasa, dar care parea plasmuita din portelanul dinastiei Ming. I-am facut cateva complimente rasfoind mecanic cartile expuse si am plecat rumegand ganduri necurate.

Deschizand, distrat, usa salii de sedinte - sau ceea ce credeam ca e - am ramas fara grai. Intr-o incapere lunga, care parea un fost coridor al palatului regal, erau asezati la mese 10-20 de insi cu castile la urechi si cu privirile spre foile de hartie pe care notau, din cand in cand, cate ceva...