In 1989, Svetlana Aleksievici a indraznit sa incalce unul dintre ultimele mari tabuuri ale imperiului sovietic: mitul razboiului din Afganistan, al soldatului „internationalist“ care ajuta un popor inapoiat sa construiasca socialismul. Intre 1979 si 1989, un milion de militari sovietici au trecut prin Afganistan, provocand aici distrugeri uriase si ramanand ei insisi marcati de experienta unui conflict nerecunoscut oficial. Mortii erau trimisi inapoi in URSS in sicrie sigilate de zinc, in timp ce, intorsi in patrie, mare parte din supravietuitori nu s-au putut reintegra si au devenit, in ochii altora, niste criminali. Soldatii de zinc prezinta marturiile emotionante ale unor participanti la razboi – soldati, ofiteri, asistente medicale – si ale unor mame care si-au pierdut copiii in Afganistan, intr-o carte socanta prin onestitatea ei brutala. Este o reconstituire tulburatoare si de neuitat a realitatii si absurditatii razboiului.
Cu un stil si o pasiune singulare, adoptand o viziune tragica sustinuta de inteligenta politica, [Aleksievici] prezinta acest razboi ca pe o experienta omniprezenta si profund personala... - The New Yorker