Tu ce m-auzi oftând, nu fi aspru cu mine
Acum că lacrimi vărs, doar mie cunoscute
Și nu-l urmez in toate durerile avute
Pe Florentinul plin de regrete și suspine.
Nici pe Catull, amantul cel voios, holtei
Răpind atâtea inimi prin laude și vers,
Nici dragostea savantă a grecului Propers.
Nu iubeau pentru mine și nici eu pentru ei.
Cel ce altuia știe să dea durerii alinare
Poate și să-l imite pe altul în plânsoare.
Durerea și necazul, oricine și le-ndură.
De-Amor vorbește fiecare după înțeles,
Eu spun ce inima și dorul îmi dau ghes:
Cel ce puțin iubește, iubește cu măsură.