Starea de excepţie

''Intr-o buna zi, omenirea se va juca cu dreptul asa cum copiii se joaca cu obiectele iesite din uz, nu pentru a le restitui intrebuintarii lor canonice, ci pentru a le elibera definitiv de aceasta. Ceea ce se gaseste dupa drept nu este o valoare de intrebuintare mai proprie si mai originala, care preceda dreptul, ci o noua intrebuintare, care ia nastere doar dupa acesta. Iar intrebuintarea, care s-a contaminat cu dreptul, trebuie la rindul ei sa fie eliberata de propria valoare. Aceasta eliberare este sarcina studiului sau a jocului. Si acest joc studios este calea care ne poate permite accesul la acea justitie pe care un fragment postum al lui Benjamin o defineste ca stare a lumii in care aceasta din urma apare ca un bun inapropriabil si imposibil de supus ordinii juridice.'' (Giorgio Agamben)