"Argumentul meu pînă acum a fost că evenimentul teoretic, aşa zicînd, al Greciei secolului al VI-lea depindea de o conştientizare emergentă a ordinii a cărei genesis, a cărei venire-în-fiinţă, îşi avea rădăcinile în percepţia greacă timpurie asupra meşteşugului ca revelare a kosmos-ului.
Munca tîmplarului o dovedea prin tăiere şi asamblare, ţesătura o întruchipa prin ritmurile unei suveici mişcîndu-se deasupra unui război de ţesut, ringul de dans era apariţia sa în dans, iar barca, spintecînd valurile ca o pasăre în zbor, o făcea vădită atît prin construcţia sa, cît şi prin navigaţia sa. Cea dintîi articulare a acestei ordini a fost a lui Anaximandru, însă descoperirea ei a fost aceea a lui Dedal, iar dacă Dedal a fost primul arhitect mitic, tocmai prin legenda lui Dedal trebuie înţelese începuturile arhitecturale ale gîndirii occidentale." (Indra Kagis McEwen)