Tiranul

Revolta si furia fac ca in sufletul lui sa ia nastere trei convingeri de nestramutat: democratiile sunt ineficiente, cartaginezii trebuie alungati din Sicilia, pentru ca sunt dusmanii de moarte ai elenismului si, in consecinta, singurul om in stare sa duca la capat o asemenea lupta este el insusi. Dyonisios vrea sa transforme Sicilia intr-o insula greceasca si, pentru a-si pune in practica acest ideal, este gata sa inlature din cale orice obstacol. Ca sa detina controlul absolut asupra resurselor economice si militare ale cetatii sale, este gata sa-si puna in joc locul in istorie si sa fie stigmatizat de generatiile viitoare ca Tiran. Ia nastere in felul acesta aventura unui om care a reusit sa stranga sub comanda sa cea mai mare armata a antichitatii, a inventat masini de razboi infricosatoare si invincibilele pentere, nave de lupta cu cinci randuri de cate cincizeci de vaslasi, a construit in numai cateva luni cele mai impunatoare fortificatii care fusesera vazute vreodata. Dar, in acelasi timp, aventura unui om care a fost dramaturg si barbat de stat, poet si iscusit diplomat, ramanand pentru toata viata devotat, cu gingasie si vigoare, amintirii unei prime iubiri nefericite pentru preafrumoasa Aretis. A purtat cu cartaginezii cinci razboaie si a condus zeci de batalii, a fost ranit de patru ori, lovind fara crutare in dusmani si chiar in prieteni, pentru a fauri un stat care se intindea pana pe coasta de nord a Adriaticii. Era o poveste care astepta doar sa fie asternuta in paginile unei carti. Si nimeni n-o putea face mai bine decat Valerio Massimo Manfredi care, in acest roman le daruieste cititorilor sai un erou de neuitat, care alatura energiei homerice o luciditate machiavelica.