Trei este unul dintre cele mai importante volume de poeme din opera sa.
„Zice că e bine. Tu zici că ești bine și te gândești că într-adevăr ea e bine și că într-adevăr tu ești bine. Privirea ei e superbă, ca și cum ar vedea pentru prima dată ceea ce și-a dorit toată viața. Apoi vine răsuflarea putredă, ochii goi deși ea zice (în timp ce tu rămâi tăcut, ca într-un film mut) că infernul nu poate fi lumea în care trăiește. Tăiați mizeria asta de text!, strigă. Caleidoscopul ia chipul singurătății. Poc, face inima ta.“