Trei zile cu mama

Numai că, în cuprinsul cărţii, autorul devine naratorul Weyergraf, care îşi inventează, la rândul său, un Graffenberg, care va inventa un Weyerstein, fiecare comunicându-i celuilalt una dintre cele mai neplăcute experienţe trăite de un scriitor: blocajul creator, neputinţa creatoare, angoasa, încremenirea în proiect. Multiplicând la nesfârşit vocile narative, ca într-un joc de oglinzi, Weyergans-autorul dezvăluie, de fapt, omul din spatele măştilor succesive pe care le adoptă. Carte în carte, o poveste în altă poveste, un caleidoscop din care cititorul îşi poate reconstitui singur romanul preferat.