Tu esti, Doamne, Om ca mine

De VOI
De voi să câmp, 
De voi să plâng, 
De voi să-ncrâng, 
În luna mai 
Lăsati-mi luna în vătrai. 
Şi dinspre sat lăsaţi-mi vatra 
De Om, de pulbere, de tata. 
Şi dacă vreti, lăsaţi-mi soare. 
Să ştiţi,
Lumina lui mă doare. 
O s-o ascund în vrej de râu 
Să răsfrunzească-ntr-un târziu, 
Într-un frunziş de zbor de rac 
În necuprins de nuci de mac. 

E toamnă.
E toamnă, e toamnă şi lasă. 
Deja nu-mi mai pasă, 
Că umed e cerul şi umbra de seară 
Se leagănă-n timp de cădere astrală. 
E toamnă, e brumă şi plouă 
Cu toporaşi in loc de rouă 
Si peste deal se-ndeasă norii 
Şi printre nori se plâng cocorii. 
E timp de vreme răsturnat. 
Se duce timpul la culcat, tot viseze câte-un fulg, 
De sărbători şi de amurg.