Unu + unu (+ unu...). Niste comedii

„Dintotdeauna m-am visat prozator. Si cam atit. Cindva, cu destui ani in urma, spre a exersa dialogurile in folosul cartilor mele de proza, am scris o piesa de teatru. A fost premiata in citeva rinduri, a fost pusa in scena, a avut un succes mai mare decit tot ce scrisesem pina atunci. Ceea ce nu mi-a dat totusi idei. Peste alti citiva ani, m-am inscris la Facultatea de Teatru, in primul rind pentru a-mi imbunatati modul de a construi relatii intre personaje si a reusi sa vizualizez mai bine spatiul intr-o naratiune, ceea ce m-ar fi ajutat, fireste, sa scriu mai bine proza. Am sfirsit prin a ma indragosti de teatru si a pune in scena spectacole. Dar nici macar asta nu mi-a dat ideile peste cap. De-o vreme insa, ma straduiesc sa scriu un nou roman. In locul lui, m-am trezit, habar n-am cum, scriind «sfirsit» la finalul acestui volum. Nu-s perfect lamurit nici acum, marturisesc, in privinta relatiei mele cu teatrul. Dar macar am intrat, in sfirsit, la idei.” (Lucian Dan Teodorovici)