Exista rusinea celor fara adapost cu care ne intersectam zilnic si pe care ne prefacem ca nu-i observam, intr-atit ne deranjeaza prezenta lor. Sau a gay-ilor care, in cautarea respectabilitatii sau a invizibilitatii, se dezic de o efeminare prea stigmatizata de societatea globala. Tinere femei anorexice, copii abandonati, orfani de dragostea aproapelui, melancolici, toti acestia isi croiesc strategii de supravietuire care apar ca negatie a insasi vietii. E si scrisul aici, al unui Maurice Sachs sau Michel del Castillo, multiplicind infinitele metamorfoze ale acestui sentiment.
Dar ce sa spunem despre revolutionarii iranieni care se sacrifica pe altarul idealului khomeinist? Sau despre victimele cambodgiene care sint facute coresponsabile pentru nenorocirea lor? Dar cel ce-si schimba numele, sau se converteste, incearca el oare sa scape de povara unui sine oprimant? Ce sa credem despre cei care, pur si simplu, renunta la ei insisi, ca Simone Weil, sau, sub alte ceruri, ca inteleptii hindusi? Psihanalisti, istorici, sociologi, filozofi si scriitori urmaresc in aceste pagini uimitoarele avataruri ale urii de sine. Fara sa uite ca, probabil, in spatele urii se profileaza tot figura dubla a Celuilalt si a iubirii.
Dar ce sa spunem despre revolutionarii iranieni care se sacrifica pe altarul idealului khomeinist? Sau despre victimele cambodgiene care sint facute coresponsabile pentru nenorocirea lor? Dar cel ce-si schimba numele, sau se converteste, incearca el oare sa scape de povara unui sine oprimant? Ce sa credem despre cei care, pur si simplu, renunta la ei insisi, ca Simone Weil, sau, sub alte ceruri, ca inteleptii hindusi? Psihanalisti, istorici, sociologi, filozofi si scriitori urmaresc in aceste pagini uimitoarele avataruri ale urii de sine. Fara sa uite ca, probabil, in spatele urii se profileaza tot figura dubla a Celuilalt si a iubirii.