Prin scrierile sale, în special prin cele dogmatice şi omiletice, Sfântul Sofronie a contribuit la formarea şi consolidarea învăţăturii despre dreapta credinţă, și astfel la stârpirea ereziilor apărute în primele şapte veacuri creştine. Sinodul al VI‑lea Ecumenic, de exemplu, şi-a însuşit învăţătura Sfântului Sofronie, făcând din ea propria sa învătătură. Formularea dogmei Sfintei Treimi şi a dogmelor hristologice (Întruparea, cele două firi şi cele două voinţe în Persoana Mântuitorului), făcută de el cu atâta exactitate şi pătrundere duhovnicească, îl aşază în rândul marilor Părinți și Dascăli ai Bisericii.
Pentru strădania de a păstra şi apăra puritatea învăţăturii despre dreapta credinţă şi pentru sfinţenia vieţii, Sfântul Sofronie a fost rânduit de Biserică între cei mai de seamă Părinţi ai ei şi înfăţişat credincioşilor drept pildă de credinţă şi de trăire sfântă.
Pentru strădania de a păstra şi apăra puritatea învăţăturii despre dreapta credinţă şi pentru sfinţenia vieţii, Sfântul Sofronie a fost rânduit de Biserică între cei mai de seamă Părinţi ai ei şi înfăţişat credincioşilor drept pildă de credinţă şi de trăire sfântă.