Vieţi mărunte

Traducere din limba maghiară de Marius Tabacu
 
Într-un oraş fictiv, locuitorii – romani, maghiari şi germani, adunaţi cu toţii sub umbrelă imperativelor dictate de vremurile în care s-a întâmplat să se nască – trăiesc sub teroarea istoriei: de la nesiguranţa din anii de după sfârşitul războiului, până la căderea comunismului şi începuturile unei vieţi noi, de care oamenii ar fi gata să se bucure, dacă ar reuşi să vadă dincolo de harababură iscată. Personajul principal al romanului este, neaşteptat, un apartament, 24, de la etajul al doilea, de pe strada Străduinţei, numărul 79. Apartamentul îşi schimbă locatarii cu indiferenţă cenuşiului reavăn, îmbibat pentru totdeauna în pereţi: un delator sinucigaş, un ştab de partid scăpătat, un torţionar pe care schimbarea de regim nu-l împiedica să-şi vadă de-ale lui, cum ştie el mai bine.
 
„Una dintre calităţile esenţiale ale romanului este dorinţa şugubeaţa şi capricioasă de a povesti, prin care cititorul simte nemijlocit atmosfera îmbâcsită a arşiţei oraşului, inspiră mirosul sarmalelor, care năpădeşte toate cotloanele clădirii, se lasa ademenit de sfârcurile întărite sub bluze sau îşi simte tălpile spintecate de noroiul pietrificat.” (Irodalmi Jelen)
 
„Dacă ne imaginăm fericirea că pe un lac, cum poate ea să încapă mai târziu într-un păhărel de palinca? Dar nu mai are nici o importanţă. E o înşelătorie delicată şi inevitabilă a vieţii, care nu poate fi nici măsurată, nici cântărită, pentru că nu există o unitate de măsură acceptabilă, e doar plină de taine, de mii şi mii de nuanţe ale întunericului.” (Sandor Zsigmond Papp)