Zenobia

Gellu culege flori din Parcul Icoanei si ar vrea sa fie noapte, ca sa le aleaga la lumina miinii, Zenobia are cite un cuvint nou, numai al ei, pentru fiecare obiect, Dragos sta cind treaz, cind adormit, ca o adevarata constiinta ce este, Maria ispiteste, fata uriasa plinge, mlastinile te iau prizonier, orasul te rataceste. Intre toate acestea exista rime tainice. In coaja frazelor, pretutindeni, sta ascuns versul, pagina de proza se metamorfozeaza in poem. Iar in poem, ici-colo, umorul negru al realitatii, insolitul si imaginatia ei, "comentariul" ei, sub forma unor banale taieturi de ziar.Cartea trebuie derulata cu incetinitorul, mingiiata cu privirea, reluata. Cititorul care ramine in afara copertii este exclus din joc: Zenobia este pentru cei dispusi sa intre in pagina si sa se amestece printre personaje. Istoria nespus de frumoasa a Zenobiei are coerenta speciala a visului pe care doar in vis o poti descifra deplin.Ioana Parvulescu