Balzac şi Micuţa Croitoreasă chineză

Romanul autobiografic aduce in scena doi adolescenti (pe autor si pe prietenul sau, Luo), fii de medici - adica de burghezi si de "dusmani ai poporului" -, trimisi la "reeducare" pe Muntele Fenixului Ceresc, in plina Revolutie Culturala, intr-un sat in care singura cultura este cea agricola. Inarmati cu o vioara, cu un desteptator si, mai tirziu, cu traducerile interzise (furate de la Ochelarist - un alt tinar aflat la reeducare) din Balzac, Stendhal, Flaubert, Dumas, Hugo, Dostoievski, Dickens, Melville, Rolland, eroii nostri isi executa muncile menite sa le invioreze constiinta revolutionara: cara excremente cu spinarea, muncesc in mina si pe orezarii si vizioneaza filme (nord-coreene sau albaneze) pe care le relateaza satenilor in reprezentatii de cinema povestit. Usa evadarii si a izbavirii spirituale li se intredeschide insa prin lectura la lumina lampii - departe de privirile vigilente ale primarului satului - a marilor autori occidentali pusi la index. Si prima care trece dincolo de ea este Micuta Croitoreasa, iubita lui Luo - si ea reeducata, dar sentimental, de Balzac. Povestea, dramatica in definitiv, nu serveste insa unui rechizitoriu politic si nici nu vizeaza o rafuiala a autorului pentru cei trei ani petrecuti in "resedinta de reeducare". Este o lectie indrazneata de libertate, marturie a iubirii pentru literatura, pentru viata.