Literatură română

Caracterul viu, de adevărată "felie de viaţă", al acestor instantanee vine dintr-o dispoziţie al cărei secret ţine de poezia însăşi: faţă de ceea ce se oferă privirii, deopotrivă din afară şi dinlăuntru, Ana Blandiana se dovedeşte incapabilă de indiferenţă.

"Trecutul meu era cheia, semne tulburi il aratau ca lizibil, trebuia sa-ncep o data marea lectura, dar nici o stela nu se arata ca sa-mi lumineze deodata intelegerea."

"Peretele era, în întregime, un uriaş insectar. Ordonaţi în rânduri şi coloane, pe toată suprafaţa isi intindeau aripile fluturi, cei mai mari si mai frumos colorati ce-ar fi putut fi vazuti vreodata."

ZAMBETUL. PORTRET AL TARMULUI..

PAMANT PUSTIU