Biografii - Memorii & Jurnale

Critic şi istoric de artă, muzeograf, profesor universitar, membru corespondent al Academiei Române, Alexandru Tzigara-Samurcaş a condus Fundaţia Universitară Carol I, astăzi Bibioteca Centrală Universitară „Carol I“, timp de 47 de ani, din 1899 (la 1 ianuarie este numit în funcţia de bibliotecar) până în 1946. Cu începere de la 1 aprilie 1914 devine directorul Fundaţiei, funcţie pe care o va deţine până la pensionarea sa, în decembrie 1946. Tzigara-Samurcaş a depus o activitate prodigioasă,…

Critic şi istoric de artă, muzeograf, profesor universitar, membru corespondent al Academiei Române, Alexandru Tzigara-Samurcaş a condus Fundaţia Universitară Carol I, astăzi Bibioteca Centrală Universitară „Carol I“, timp de 47 de ani, din 1899 (la 1 ianuarie este numit în funcţia de bibliotecar) până în 1946. Cu începere de la 1 aprilie 1914 devine directorul Fundaţiei, funcţie pe care o va deţine până la pensionarea sa, în decembrie 1946. Tzigara-Samurcaş a depus o activitate prodigioasă,…

Critic şi istoric de artă, muzeograf, profesor universitar, membru corespondent al Academiei Române, Alexandru Tzigara-Samurcaş a condus Fundaţia Universitară Carol I, astăzi Bibioteca Centrală Universitară „Carol I“, timp de 47 de ani, din 1899 (la 1 ianuarie este numit în funcţia de bibliotecar) până în 1946. Cu începere de la 1 aprilie 1914 devine directorul Fundaţiei, funcţie pe care o va deţine până la pensionarea sa, în decembrie 1946. Tzigara-Samurcaş a depus o activitate prodigioasă,…

Aniela Jaffe reda in cartea de fata ganduri, amintiri si lamuriri pe care Jung i le-a impartasit in perioada in care cei doi lucrau la volumul Amintiri, vise, reflectii. Aceste dezvaluiri inedite ofera un caleidoscop tematic graitor pentru viata si sistemul teoretic al lui Jung - de la relatia lui cu Toni Wolff si de la intalnirea cu Einstein sau contele Keyserling, la felul in care analistul elvetian se raporta la viata de dincolo, la imaginile onirice, la Dumnezeu sau la pacientii nevrotici…

„Muzica nu corespunde unei forme de a fi. E o devenire, e ceva care se naşte, creşte, ajunge la un punct de maximă expansiune şi moare, ca o plantă, ca un sentiment, ca orişicare activitate omenească… Cultura nu este altceva decât drumul spre libertate.“ — SERGIU CELIBIDACHE „Celibidache avea una dintre cele mai fine urechi şi una dintre cele mai pătrunzătoare minţi muzicale din câte mi-a fost dat să întâlnesc… Preocuparea permanentă pentru frazare şi articulare i-a îmbogăţit pe toţi…

Ediție stabilită, prezentată și adnotată de Franck Planeille „Întâlnirea [dintre Albert Camus şi René Char] precedă prietenia, dar îi conferă tonalitatea aparte ce o poate transforma în fraternitate. Cei care se întâlnesc în 1946 nu sunt doar doi oameni, ci doi imenşi artişti foarte diferiţi unul de celălalt şi totuşi apropiaţi în acest «râu subteran» de care doar operele lor ne pot apropia. Prietenia este atunci acea descoperire ce‑i depăşeşte pe indivizi, care lărgeşte spaţiul fiecăruia ca…

Îmi ceri să spun publicului românesc impresia pe care mi-o lasă lectura paginilor d-tale despre Carmen-Sylva. Ceea ce reţin în primul rând din fericita evocare a Reginei-poete este tocmai lirismul care ţi se pare că domină personalitatea ei. Carmen Sylva a fost într-adevăr o mare, o adevărată poetă. Caracterul de poetă i-a permis să trăiască în afară şi deasupra unei realităţi pe care totuşi o ştia topi într-o viziune limpede. De aici vine şi darul ei pe care nu mă pot împiedica să-l numesc…

Marta Trancu-Rainer (1875-1950) a fost prima femeie chirurg din România, medic obstetrician de seamă din prima jumătate a secolului XX.     Mobilizată în Primul Război Mondial, cu gradul de maior, a realizat numeroase intervenţii chirurgicale prin care a salvat sute de vieţi. A condus, concomitent, Spitalele „Colţea”, cel al „Şcolii de Poduri şi Şosele”, precum şi Spitalul de Chirurgie instalat în Palatul Regal, la cererea Reginei Maria. „Cele două erau mereu împreună în…

Era un chiabur de mâna întâi, şi nu era un om lipsit de instruire; avea patru clase gimnaziale făcute la un liceu german, citea curent germana, avea o bibliotecă impresionantă pentru un ţăran. Am găsit la el acasă cam 7-800 de cărţi de cultură generală și politice. Fusese delegat şi la un congres internaţional agrar care avusese loc la Praga.  Groza era un om abil care-şi supraaprecia abilitatea, considerându-se înarmat cu o şmecherie care să înfrângă toate rezistenţele şi să depăşească…

Gheorghe Apostol a fost un om politic român, principalul contracandidat al lui Nicolae Ceaușescu la funcția de lider al partidului după moartea lui Gheorghiu-Dej. S-a născut în comuna Tudor Vladimirescu din apropierea Galațiului. S-a făcut remarcat mai întâi prin activitatea sindicală din timpul acțiunilor greviste din perioada 1930–1933 și astfel l-a cunoscut pe Gheorghe Gheorghiu-Dej alături de care a militat întreaga viață. În 1937 este judecat și condamnat pentru activitatea comunistă și…

În august 1945, Marea Britanie, Franţa, URSS şi Statele Unite ale Americii au creat la Nürnberg un tribunal menit să-i judece pe conducătorii militari şi civili ai regimului nazist pentru plănuirea unui război de agresiune, exterminarea unor categorii întregi ale populaţiei, folosirea pe scară largă a muncii forţate, jefuirea ţărilor ocupate, maltratarea şi uciderea prizonierilor de război. G.M. Gilbert, psihologul închisorii înaintea şi în timpul procesului de la Nürnberg, a avut şansa unică…

„Remarcabil... excepțional” - Caroline Moorehead (Times Literary Supplement) „O carte remarcabilă și de neclintit.“ - Clive Sinclair (Independent) „Un triumf în fața adversității în războiul lui Hitler împotriva evreilor... o cronică valoroasă a infamiei umane.” - Ian Thompson (Observer) „O carte dură și uluitoare, directă și eficient scrisă... la fel de percutantă ca o conversație.” - Eileen Battersby (Irish Times) E mai mult decât o carte de memorii despre Holocaust. E un rechizitoriu…

Troia. Oraşul care a constituit teatrul războiului dintre ahei şi asiatici a constituit visul din copilărie al lui Schliemann, dar mai mult decât atât, a constituit întruchiparea completă a imaginii pe care acesta şi-o făcea despre civilizaţia greacă. În ultimă instanţă, poemele homerice serviseră drept model etic şi literar întregii civilizaţii greceşti din perioada arhaică şi până la sfârşitul ei şi fuseseră transmise ca atare Romei. Schliemann nu greşea când vedea în ele chintesenţa…

Politica a fost totdeauna, în publicistica noastră, obiect de reportaj ori de pamflet. Până la probleme, scriitorul politic român nu a încercat să ajungă. Înregistra fapte sau ataca persoane. Dincolo de oameni și de fapte nu vedea și nici nu încerca să vadă explicațiile generale. Dar dacă oamenii mor și faptele se învechesc, forțele sociale care le-au dat naștere și unora și celorlalte, rămân mereu active. Problemele își schimbă nu numai fața, dar și sensul lor adânc. Cartea de față este o…

Cine s-a dăruit cu atâta pasiune neamului său ca Nicolae Iorga? Cine a fost cu atâta genialitate interpretul istoriei poporului român? Cine a înțeles mai bine poporul acesta de țărani cuminți rezistenți ca stâncile înfipte în cursul neastâmpărat al apelor? Nu este moment sau problemă din istoria lumii sau trecutul neamului său careia condeiul, uneori ascuțit, careia Iorga să nu-i fi închinat câteva pagini.      În cartea Războiul nostru în note zilnice marele istoric…

În istoria politică Nicolae Iorga știe atât de multe, a călcat cu mintea lui atâtea documente, încât memoria lui însăși va avea tăria unui document. Numărul lui de erori, foarte mic, trebuie raportat la imensul material pe care l-a cunoscut. El e un specialist total, un istoric care a sorbit apa tuturor. Nu este cu putință să-ți alegi un domeniu oricât de îngust și umbrit din istoria română fără să constați că Nicolae Iorga a trecut pe acolo și a tratat tema în fundamentul ei.  Multă vreme…

Auto-schiţă explicativă  Persoana mea? Acordul destul de satisfăcător al formei cu „ceea ce“ însufleţeşte formele.  Bunătatea mea? Imposobilitatea de a face vreun gest care mi-ar încărca conştiinţa sau mi-ar tulbura pacea interioară şi nevoia egoistă de a vedea ochi şi chipuri fericite strălucind în jurul meu.  Morala mea? Absenţa slăbiciunii şi a meschinăriei şi „ţinuta“... în abaterile mele de la Morală...  Etica mea? Acest absolut de morală? O mare libertate de…

Viața lui Constantin Dimitrescu Severeanu reprezintă o metaforă a evoluției statului român din feudalismul târziu postfanariot la modernitatea și sincronicitatea României Mari interbelice. Este evoluția unui copil de țăran din Oltenia până la Profesor universitar, fondator de școală și creator de tehnici chirurgicale în premieră mondială. Când a plecat din casa părintească, tatăl său i-a spus: „Acum pleci din casa noastră şi eu îţi dau moştenire sărăcia, cinstea, și iubirea de ţară.”

CONSTANTIN D. SEVEREANU (medic, ziarist, politician) Viața lui Constantin Dimitrescu Severeanu reprezintă o metaforă a evoluției statului român din feudalismul târziu postfanariot la modernitatea și sincronicitatea României Mari interbelice. Este evoluția unui copil de țăran din Oltenia până la Profesor universitar, fondator de școală și creator de tehnici chirurgicale în premieră mondială. Când a plecat din casa părintească, tatăl său i-a spus: „Acum pleci din casa noastră şi eu îţi dau…

"În mod strategic, omagial şi simbolic, volumul este gândit ca un “iconostas” cu trei segmente legate între ele: în prima parte, Ovidiu Ghitta izbuteşte un documentar al zilei de 1 decembrie 1918, avându-l în centru pe episcopul Iuliu Hossu; în partea de mijloc analizez memoriile de detenţie şi domiciliu obligatoriu ale cardinalului; iar în a treia parte Gelu Hossu narează jurnalistic ultimele zile din viața lui Iuliu Hossu şi avatarurile legate de înhumare, deshumare, reînhumare. Acestor trei…

Ion G. Duca s-a născut la Bucureşti în anul 1879, fiul lui Gheorghe I. Duca şi al Luciei Ghika, tatăl său fiind ctitorul Şcoalei de Poduri şi Şosele, precum şi director general al Căilor Ferate Române, iar bunicul său a fost ministru de Război în anii 1868-1869, adică la începutul domniei Principelui Carol. A urmat cursurile Liceului Sfântul Sava, şi mai apoi și-a dat doctoratul în Drept şi Ştiinţe Politice la Sorbona, susţinându-şi în 1902 teza cu titlul „Societăţile Cooperative în România“.…

Mai tragică era problema tinereţii, Marele Stat-Major dând ordin ca toţi tinerii de la vârsta de 18 ani în sus să plece de la vetrele lor şi să se îndrepte spre Moldova. Ordinul era explicabil, faţă de marile pierderi pe care le suferisem trebuia să ne asigurăm în Moldova cât mai multe posibilităţi de noi recrutări, era o condiţie indispensabilă pentru refacerea armatei şi pentru continuarea luptei. Dar în împrejurările în care ne aflam atunci, vă puteţi închipui ce a fost executarea practică a…

Regina Elisabeta era cea mai înverşunată apărătoare a cauzei germane. Le spunea tuturor că niciodată şi pentru nimic în lume nu va consimţi să stea un ceas măcar pe tronul unei ţări în război cu Germania că, dacă România vrea să facă acest pas, Regele trebuie să abdice imediat, că Principele Ferdinand şi copiii lui ar fi nişte trădători faţă de sângele ce curge în vinele lor dacă n-ar urma fără şovăire pe bătrânul rege în exilul lui. România să-şi aleagă un Rege de unde poate, şi alte asemenea…

Dramele mele politice s-au născut mai ales din neastâmpărul meu în urmărirea pentru ţară a unor idealuri de înălţare şi de perfecţiune. De data aceasta, tragedia ţării şi a mea n-a mai fost în jurul unor năzuinţe spre mai bine, ci în miezul însuşi a unei probleme de existenţă. Abilul „ministru de Externe” al Concernului I.G. Farbenindustrie, îmi sufla la ureche informaţia mai veche a Berlinului că eu as fi în România „the coming man”. Nenorocirea mea a fost că din aceste date exacte şi…

E greu să ne imaginăm ce poate face un copil care constată că este total diferit de ceilalți, observând cu stupoare că emoții precum frica, vinovăția și empatia îi sunt străine. Poate că nimic nu ne pregătește pentru confesiunile brutal de sincere ale unui copil diferit de restul lumii, ajuns la maturitate. Patric Gagne a avut curajul să relateze cu lux de amănunte drumul de la inocență și deznădejde la maturitate și speranță. De la condamnare socială și respingere la prețuire publică și…

„Vasile Ernu e tare prin relaxarea şi forţa cu care uneşte şi simetrizează Literatura şi Mesajul. Iată mesajul, aşa cum am putut eu să îl înţeleg... Cartea a apărut atunci când trebuia să apară. Dar nu în sensul că a tras lozul câştigător la plesneală. Nu a fost o chestiune de noroc. Născut în URSS a forţat pur şi simplu lumea să ciulească urechile. Pentru că avea un mesaj – care trebuia ascultat.” (Mihai Iovănel) „Dacă ar fi să căutăm precursori pe sol românesc, primul nume care îmi…

O privire amuzanta asupra modului in care limita dintre un "geniu" si un "idiot extrem de norocos" este mai firava decat am vrea sa credem. Cu cat te adancesti mai mult in povestile din spatele celor mai mari nume ale istoriei - cele 30 de personalitati prezentate in cartea de fata -, cu atat iti dai seama ca acestea au ceva in comun: o doza imensa de naivitate si/sau o lipsa absolut socanta de bun-simt.

Avea șaptesprezece ani atunci când a izbucnit cel de-Al Doilea Război Mondial și a pierdut aproape totul: părinții, sora, numele, identitatea. Până la acel moment, a fi evreu nu jucase niciodată un rol important în viața ei, însă acest lucru a devenit brusc o problemă de viață și de moarte. Deși în 1942 a fost chemată să se înregistreze într-un lagăr de muncă, a reușit să evite soarta altor milioane de evrei și s-a alăturat Rezistenței: sub pseudonimul Margareta van der Kuit, a falsificat…

Leurdeni, 5 septembrie 1929            Din scrisoarea d-rului Angelescu, fost elev al lui Davila, d-nei Elena Perticari-Davila   Am cunoscut pe dr. Davila de o activitate extraordinară. Venea la Spitalul Militar unde era școala, fix la ora 6 dimineața. Primea raportul de tot ceea ce se petrecuse în spital în cursul celor 24 de ore în urmă, inspecta repede ce avea de inspectat și cu o privire ageră, pătrunzătoare, vedea toate neajunsurile. A…

Despre Eminescu s-a scris atât de mult ca nici despre unul din bărbaţii însemnați ai neamului românesc. Au scris cei ce l-au cunoscut în persoană, şi alţii care nu l-au cunoscut decât după scrierile sale şi din toate publicațiile acestea s-au format apoi concluzii asupra întregii individualităţi a lui Eminescu. Amintirile de faţă nu le-aş fi scris şi publicat dacă nu aş fi fost îndemnat spre aceasta de nenumărate ori şi din foarte multe părţi. Mi s-a zis, că eu care am fost prieten şi coleg cu…