Poezie & Teatru

Am citit cu uimire si admiratie volumul de poezii al Marei, fetita pe care o stiu de mica. Niciodata nu m-as fi asteptat ca dintr-un suflet atat de tanar sa rasara o intelepciune si o sensibilitate atat de profunda. Poeziile ei sunt simple, dar incarcate de emotie, reusind sa surprinda nu doar frumusetea vietii, ci si fragilitatea ei, cu o maturitate care te lasa fara cuvinte.

"Alexandru Vakulovski e un radical. Parcă în joacă, într-o doară, el abordează câteva dintre marile teme ale poeziei dintotdeauna, dintr-o perspectivă neaşteptată. Care ne-ar şoca dacă nu am fi cuceriţi de naturaleţea frazării, de precizia discursului liric.” - Alexandru Muşina

Dacă ar fi să căutăm o singură sintagmă prin care să privim ca printr-un microscop întreaga poezie a Silviei Goteanschii din noua ei carte, aceasta ar fi „încântătoarea și odioasa neliniște" provocată de eșec, „de șoferul obosit care adoarme la volan", de diminețile care aduc cu ele groază și teroare, într-o lume în care se întâmplă lucruri din ce în ce mai înspăimântătoare și în care până și „fluturii par a fi niște soldați" iar „moartea îmbrăcată într-un pulover mai vechi" de-a! poetei își…

Cartea de fata aduna intr-o imagine sintetica intreaga creatie literara a lui Grigore Vieru, definit memorabil de criticul Eugen Simion ca un „poet cu lira-n lacrimi”: poezia lirica, poezia pentru copii si poemele aforistice.

Omagiu editorial la aniversarea a 70 de ani ai Poetului Ion Mureșan (9 ianuarie 1955, Vultureni, Cluj) Într-o societate bolnavă, poeții sunt anticorpii sociali care neutralizează răul. – Ion Mureșan   Poetul construieşte impecabile, negre scenarii introspective, pe care le regizează în pozitiv, le răsuceşte şi le dichiseşte pentru a putea fi transpuse în spectacole publice, larg acceptabile. Ion Mureşan scrie unul şi acelaşi poem al devorării atroce de către propriile…

Poeme scrise in perioada 1 octombrie 2023 - 1 mai 2024. fiecare dimineata incepe cu o poezie foarte frumoasa intr-un oras in care scaunele povestesc ce-au facut peste noapte...

Suferinta expusa pe un ton jubilatoriu, ca intr-o exorcizare tarzie. Cartea Gabrielei Gheorghisor e un catalog al traumelor constiintei care si-a asumat cu luciditate, cu un fair-play deconcertant si cu o eleganta indoliata vicisitudinile vietii. Ca intr-o oglinda carnivora, povesti de dragoste, visuri esuate, drame provocate de disparitia celor dragi se organizeaza intr-o panorama psihedelica centrata pe istoria, irecuperabila in datele ei primare, a unui suflet destramat. Suferinta e insa…

Prima carte postuma a lui Liviu Georgescu. Am ales, pentru aceasta carte, din cele peste trei sute de poezii ramase de la Liviu Georgescu, nepublicate in vreo carte, sub o suta de poezii. Selectia am facut-o dupa ce am fixat titlul cartii dupa o poezie a acestuia, impartind cartea in patru sectiuni, intr-o logica si ideatica pe suflul liric al poeziei lui Liviu Georgescu. De-a lungul celor doua decenii in care Liviu Georgescu, un optzecist atipic, cum l-a categorisit Nicolae Manolescu in…

„Supraviețuiesc scriind. Transformând, cât și cum mă țin puterile, ce mi se întâmplă în literatură. Încă o dată, față cu hăul, n-am avut altă armă – decât literatura. Convertirea, în timp real, a veninului în medicament, a prăbușirii în bungee jumping. ” – Tudor Crețu „ma-ma” este o explorare profund personală a pierderii într-o manieră surprinzătoare, de o aparentă detașare care face ca subiectul să pară mai accesibil și mai puțin apăsător.   Ma-ma s-a împrumutat de la CAR,…

O poveste hipnotică a cărei logică internă ia naștere la suprapunerea stărilor din diferite momente, interpretate și înțelese, toate, din perspectiva unui prezent aproape ratat, compromis și arid, în orice caz. Poate cel mai coerent discurs postpandemic din ultima vreme despre experiența socială colectivă a ultimilor ani (pandemie, război și, în general, toate cataclismele noastre de toate zilele), despre ce am fi putut fi și ce suntem până la urmă, despre ridurile și ticurile dobândite în…

Iubesc poezia citorva poete si poeti din Generatia 2000, dar cu niciuna si niciunul nu am o relatie atit de speciala ca aceea pe care o am cu poezia lui Mihail Vakulovski. Cind nu mai stiu sa scriu poezie il citesc pe Mihail Vakulovski si ma incarc imediat ca o masina electrica la priza. Poemele noastre nu seamana defel, nu despre pastisa sau epigonism e vorba, nici despre emulatie, ci despre o stare poetica pe care o transmit, unica in poezia contemporana, din care ma hranesc cu constiinta…

Lectura volumului Meserii în marș funebru de Dosa Zoltan, în traducerea inspirată, ingenioasă a lui Ingrid Tomonicska, a stârnit o veritabilă furtună intelectuală în cutia mea craniană de dimensiuni relativ modeste. Versurile ba de un umor negru, ba ludice, ba pline de sarcasm, ba de o nostalgie dulce-amară m-au purtat cu gândul la tot felul de antecedente literare și fenomene culturale din toate epocile. Nu în ultimul rând și la Cimitirul vesel de la Săpânța cu inscripțiile lui funerare:…

Peisajul divers ca problematică, univers uman și stil se deschide generos nu doar gusturilor diferite ale cititorilor, ci și scenei teatrale, către care orice autor, și cu atât mai mult un regizor, aspiră. Primul care va trebui să opteze este Radu Băieșu însuși. - Doina Papp

DOSAR Walt Whitman (1819-1892), cuprinzând poezie („Când liliacul abia-nflorea în grădiniță”, în traducerea lui Răzvan Andrei și a lui Alexandru Botea, și 7 părți din „Cântec despre mine”, în traducerea lui Radu Vancu), texte critice semnate de Ezra Pound, D.H. Lawrence, Sherwood Anderson, Henry Miller, Gary Snyder, Răzvan Andrei și Radu Vancu și o recapitulare de Claudiu Komartin   POEZIE: Ai Qing (China, traducere de Livia Ștefan), Agnes Gerner (Suedia, traducere de Daniela…

Cum realul poate fi negat, dar nu complet eviscerat, eului nu-i rămâne decât să grăbească acest proces de disoluție cu enzimele corozive ale cuvintelor, fără de care biochimia realității s-ar petrece la viteze exasperant de mici. Poemul se propune ca un catalizator: precipită realul, fără ca el însuși să fie afectat. Chiar și atunci când eul crede că a ajuns la armătura oaselor, ca figura fusiformă a lui Giacometti din care au rămas doar plăselele esențiale pe care se strîngea bine carnea, ele…

„Ar trebui să caut în memorie printre cuvintele obișnuite,/ Împuținate deja,/ Pline de aversiune,/ De adevăr,/ Acest loc de care aparțin”, spune Constantin Iftime într-unul din poemele Inoxidabil-e, adică ascuțite & util(izabil)e împotriva clișeului, comodității și normei. Iată o poezie care exhibă paradoxurile & încrîncenarea & viața interioară cu un efect de autenticitate benign. O poezie care scanează nevrozele & crimele secolului XXI cu o sinceritate aproape de ura de sine.…

Semion Hanin (n. 1970, Riga) mai este cunoscut și sub numele Aleksandr Zapol. Poet și performer leton de limbă rusă și cofondator, în 1999, al grupării Orbita (alături de Serghei Timofeev, Artur Punte, Vladimir Svetlov și Jorj Uallik), a debutat în volum cu Только что (Chiar acum, 2003). Traducător din letonă și engleză, a editat o antologie de poezie rusească scrisă de autori din spațiul leton între 1680 și 2010 (2011) și a participat la numeroase festivaluri internaționale…

În această carte sunt 60 de texte puse laolaltă de un poet. De asemenea, mai sunt 120 de anluminuri dintr-un manuscris bisericesc rusesc de secol al XVIII-lea despre patimile Sfântului Grigorie. Timp de sute de secole, incinta sufletului nostru a fost asaltată de emoții, de gânduri, de frici, iar noi am cău­tat mereu calea de a urmări vreo regulă de inteligență și uneori de sfințenie din partea poeților. Grație talentului eficient al unora dintre noi, am citit uneori, în secret, pe furate,…

Cuvântul lui Marius Marian Șolea are puterea clocotitoare de a te revendica, de a te sustrage eventualelor tale uitări, somnolențe metafizice, fugii tale de întâlnirea cu sinele, care poate fi dureroasă prin adevărul pe care ți-l descoperă despre rostul sau nerostul a ceea ce trăiești, despre inamicii redutabili pe care îi odihnești în propria-ți lume lăuntrică, fiind mai comod așa decât să-i înfrunți. Iar comoditatea de a ne accepta fără întrebări și, implicit, fără răspunsuri, de a refuza să…

Marius Marian a trecut printr-o criză a interiorității, marcată de un soi de patos sarcastic și ironic. A suportat cu un stoicism „sincretic” textualismul, mitologia derizoriului, a epurat fantezismul, alegoric și livresc, de orice anecdotă filosofică, de orice sobrietate erudită, de orice seducție a himerelor. Dimpotrivă, harul poetic și-a continuat „aventura existențială într-un ritm aproape trepidant”, „tradus” într-un discurs continuu, doar aparent uniform, căci demersul a deliberat…

În volumul „Limita de existență”, transpar dezamăgirile și revolta generației optzeciste și nouăzeciste, motivele și toposurile unei ardente dezbateri de idei vizavi de condiția umană. „Nimic nu e frumos în afara adevărului despre om, despre frumusețea lui apolinică.”  Pentru Marius Marian Șolea, este suficient ca poemul să existe căci acesta își este suficient prin sincretismul efectelor auditive și optice, picturale și muzicale. Relectorul asistă, vrăjit el însuși, la abordarea lumii…

La 17 ani, s-a dus să lupte în Transnistria. „Domn rătăcit, fără oști”, Marius Marian Șolea a încercat, 20 de ani mai târziu, să încropească o „oaste” care să genereze o nouă dinamică în lumea armânească din România. Cu experiența sa de luptător, a încercat să folosească „Arta războiului”, amintindu-le armânilor tradițiile lor de luptă și de jertfă. E greu de evaluat rezultatul acțiunilor sale. Citind această carte, ai spune că rezultatul a fost un eșec și că tot ce s-a obținut a fost deziluzie…

„Am scris Jacques și stăpânul său pentru plăcerea mea personală și, poate, cu speranța vagă că într-o zi va putea fi jucată într-un teatru cehesc, sub un alt nume. În loc de semnătură, am răspândit în text (un alt joc, o altă variațiune!) câteva amintiri ale lucrărilor mele precedente: perechea Jacques și Stăpânul e o evocare a celor doi prieteni din Mărul de aur al dorinței eterne (Iubiri caraghioase); există o aluzie la Viața e în altă parte și o alta…

Ascunsă printre răni, amestecată printre pulsiunile de forță tenace, vulnerabilitatea structurală a firii poetice, cu identitatea amenințată patologic și roasă de morbidețe, poezia de azi a lui Ioan Es. Pop este pur și simplu supraviețuire. (Dan C. Mihăiescu)

Crancena carte, de moarte, de dragoste, de boala, de limita a limitelor. Reusesti sa fii autentic acolo unde cei mai multi mimeaza, se exhiba, se incadreaza intr-un trend al transgre siunilor de fite. Tu insa esti autentic. Ai fost acolo, esti acolo, mori si invii cu adevarat. Ai scris o carte care va ramane. - O. Nimigean

Alexei Mateevici este poetul-simbol al Basarabiei. Nimeni de la noi nu a adunat atata glorie (nu numai literara...) cu o singura poezie! De o valoare artistica modesta, Limba noastra, printr-un neobisnuit concurs de imprejurari, a fost scrisa si lansata exact in momentul cand istoria o astepta cu febrilitate. Insasi povestea zamislirii si impunerii ei in constiinta poporanilor are ceva de aventura byroniana. Conceputa la Chisinau si tiparita in Cuvant moldovenesc, autorul mai incercand unele…

Dedat de foarte tanar la savorile intoxicante ale poeziei manieriste si decadente, autor erudit si complex, imbratisand, nu doar dintr-o toana sau dintr-un viciu livresc, ci in priza existentiala directa, traditia saturniana si cultul poetului damnat, Octavian Soviany este la 70 de ani unul dintre poetii si prozatorii de prima marime ce scriu astazi in romaneste. Reinventarea sa de acum doua decenii ofera o lectie importanta, fiind in acelasi timp deosebit de stimulativa intr-o cultura in care…

„Poezia lui Răzvan Țupa este reprezentativă pentru profilul generației, fapt ce îl poate plasa într-o poziție de referință pentru poetica douămiistă. Poezia lui ilustrează toate elementele specifice generației, situându-se între tranzitiv și reflexiv, între fracturism și utilitarism, între intimitate și deschidere socială, fiind reprezentativă și pentru tranziția de la vechile modele poetice la o nouă poezie.” - Andreea-Roxana Ghiță

Poezia lui Ion Caraion este asemenea epidermei celei mai subtiri - cea de sub brat - pe care au fost stinse nenumarate mucuri de tigara - Canal, Poarta Alba, Gherla, Aiud, minele de plumb de la Cavnic si Baia Sprie. Orice miscare a mainii de a pune pe hartie un vers este comandata de o durere pe care nervii nu o pot uita, chiar daca pielea pare oarecum vindecata. Pentru poet, Niciun intuneric nu e deplin. Versatilitatea estetica exista, metamorfozele stilistice exista si ele, dar ele nu pot…

Poezia psihica a Angelei Marinescu a avut darul sa contina si sa asume o cerebralitate senzoriala si o senzorialitate cerebrala. Niciodata nu a fost vorba doar de creier ori doar de corp, ci mereu de ambele si de o hibridare a lor. - Ruxandra Cesereanu