Poezie

Poeme alese de Teodora Coman ,,Strategia de autorevizionism, amprentată de o conștiință poetică onestă, ce nu ezită să-și devoaleze (re)sursele și jocul (auto)ironic, devine și mai vizibilă în cadrul acestei antologii de autor, care permite coexistența textelor celor mai reprezentative din toate volumele publicate pînă în prezent, de la Cinci (1982) la Arta războiului (ediția a II-a, revăzută și adăugită, 2024), cu atît mai mult cu cît primele volume sînt greu de găsit. Am optat pentru titlul…

„Urmăresc evoluția Ritei Chirian încă de la debutul cu Sevraj (2006), unde îmi atrăsese atenția balansul pe muchia subțire dintre fantazare și mit personal. După poker face (2010), care focaliza asupra unui joc al (de)construcției subiectului și al limbajului poetic, asperger (2012) a virat înspre un mimetism care își pierduse componenta ludică. I-au luat locul trauma și fractura existențială, corporalizarea singurătății, oscilația între recluziune și excluziune. După Casa fleacurilor (2016) al…

Prefață de O. Nimigean „Nu există un «mai departe» de linia atinsă în ordinara poezie extraordinară a lui Acosmei. E capătul. Poezia sa postepifanică (și nu pentru pifani ), postjoyceană («epifaniile profane» ale lui Joyce, deși deturnate, încă funcționau într-un scenariu al «inspirației», al «iluminării»), ne-a trecut în vîrsta ultimă a poeticu – lui. Vom mai scrie și publica, desigur, poezii – poezii bune, vreau să precizez –, elegiace sau afurisite, vom experime ta, vom performa cu…

„Cartea coboară la nişte adâncimi «basice», atinge arhetipul, ceea ce o scoate din simplul biografism şi din «autoanaliză», conferindu-i o greutate rarissimă, de mare densitate şi intensitate interioară. Ceea ce rezultă din naveta între «perfidul Albion» şi casa de pe Măgură (a rădăcinilor, dar şi a paraginiii, paradis recuperat mai mult ca nostalgie, decât ca prezent) are un sunet răvăşitor de ubi sunt şi de vanitas vanitatum, cu atât mai autentic, cu cât nu urcă în emfază retorică, ci se…

„Robert Șerban, poet revendicat de generația milenaristă a liricii autohtone, deși, mai degrabă, produs al anilor ’90, își dovedește pe deplin maturitatea, adăugând cu fiecare volum publicat substanță și emoție într-o paradigmă poetică tot mai concentrată și mai verosimilă. Poemul și poetul – mărci înregistrate Robert Șerban – compun o ecuație lirică în echilibru stabil, cu variabile și invariabile șarmante, vitale, spectaculos și suav revigorante, articulând, pare-se, o poveste fără sfârșit.”…

„Alina Purcaru scrie o poezie intensă, profundă a maturizării și maturității. Lectura acestor texte este de fapt o călătorie în viața fetelor și a femeilor, în lumea lor construită din cioburi de frumusețe, de tristețe și bucurie. Nu e o călătorie ușoară, nu e un drum simplu, e un proces. Când am început volumul Clivaj, am crezut că citesc o poezie de dragoste. Treptat am înțeles că, scriind despre dragoste (într-un sens larg și generos), Alina Purcaru scrie de fapt despre societate,…

Traducere, cronologie, note și îngrijirea ediției de Dana Barangea Cu o prefață de Piersandra Di Matteo „Trăirea Mariangelei Gualtieri este intensă și arzătoare. În ea arde un foc care se zbate să rămână viu în fața înghețului unei lumi ce stă să se năruie. Tocmai aici vocația poetică se transformă într-un act de contemplare directă a vieții, cu o iubire ce înspăimântă, asemenea misticilor. Cine o ascultă rostindu-și poeziile înțelege pe loc că figura ei aparține unui tărâm în care cuvintele…

Luminița Giurgiu este o mare colonie de licurici. Luminează – cum altfel? – ca o atingere intimă a sufletului și caută să rămână în universul celui ce îi devine, pentru o clipă, partener la actul creației, nu doar să-l cucerească pe durata lecturii. O luminiță în care te odihnești „de greul de a fi om”. Prizabilă prin lipsa de tabuuri, poezia Luminiței Giurgiu are o deschidere totală pentru lărgirea limitelor limbajului, chiar până la explozie, și asta pentru că, odată cu maturitatea ei…

Bănuiești de la început: e vorba de dinamica iubirii. Femeie devii, nu te naști, spune Simone de Beauvoir, iar acest traseu e urmărit din poem în poem. Fiecare dedicație – un bărbat iubit. Fiecare bărbat iubit – o carte din bibliotecă, un autor, un artist, un gânditor. Fiecare autor – o poezie. Fiecare poezie – o sobră, mascată declarație de dragoste. Un drum prin bibliotecă, artă, cultură (completat splendid de inițiaticele desene cu metamorfoze ale lui Constantin Cioc). Rutele intime sunt…

Într-o epocă în care înaintăm cu toții prin propriile cețuri, acest volum ne înseninează frunțile. Cugetările lui Tadeus pun într-o nouă lumină acele ancore de care omul a avut nevoie dintotdeauna pentru a naviga cu mai multă claritate și ușurință prin viață. Versurile lui Tadeus sunt acele faruri care ne reamintesc că încă există atâtea lucruri minunate pentru care să fim recunoscători. După orice suferință, (re)apare bucuria de a înainta prin viață. La orizont, se întrezărește mereu, chiar și…

ADÂNCA MARE… Adânca mare sub a lunei față, Înseninată de-a ei blondă rază, O lume-ntreagă-n fundul ei visează Și stele poartă pe oglinda-i creață. Dar mâni – ea falnică, cumplit turbează Și mișcă lumea ei negru-măreață, Pe-ale ei mii și mii de nalte brațe Ducând peire – țări înmormântează. Azi un diluviu, mâne-o murmuire, O armonie care capăt n-are – Astfel e-a ei întunecată fire, Astfel e sufletu-n antíca mare. Ce-i pasă ce simțiri o să ni-nspire: Indiferentă, solitară –…

17 silabe. Rien ne va plus! Cu o răbdare (dacă mi se permite parafraza) de japonez bătrân, Alexandru Boțoroga își modulează vocea lirică fără efort aparent în chingile strâmte ale haikuului. Am spus „aparent“ pentru că simplitatea este cel mai greu de obținut lucru. Amprente pe un far părăsit devine astfel, după În căutarea pasului ori De la adiere la zefir, confirmarea unei vocații poetice de substanță în contextul minimalist al poeziei contemporane, din ce în ce mai lipsit de acea…

Draga cititorule, pentru mine, poezia nu a fost o alegere, ci o necesitate vitala. Am inceput sa scriu pentru a da glas sufletului, ale carui buze au fost cusute cu ata groasa a copilariei. In adolescenta mea tarzie, poezia m-a ajutat sa conturez o lume interioara, ideala, in care de multe ori ma ascundeam de realitate. Apoi, intr-un final, poezia a devenit mecanismul meu de coping, spatiul in care mi-am exorcizat demonii, imortalizat iubirea si procesat traumele. Versul a fost, pe rand,…

Cred ca poezia curge din mine intempestiv, straniu, asa cum fabulosul se naste din cotidian, fara sa-l exaspereze cumva. Poezia este cu mine, la fel cum eu defulez, uneori, a poezie, folosit fiind, cu har si cu imagini de cuvinte. Sunt poezie, din cand in cand, asa cum n-oi fi nimic, peste tot si niciunde. Poate de aceea datorez poeziei mica mea oaza de evadare din minutarul cenusiu al devenirii.

Prima grijă de poet a lui Ruba a fost cum să găsească o cale prin care gravele să pară frivole, iar frivolele – măcar unde se poate (dar la el se poate pretutindeni) – grave. A şi găsit-o numaidecât, distribuindu-se în rol de saltimbanc al propriilor nevroze şi angoase şi jucând nonșalant în marginea lor, pe o subțire frânghie ironică. În loc să-și plângă de milă ori să se compătimească în stil sobru, face snoave şi scorneli în baza unui cod de parabole prin care-şi decantează linia biografică…

Soul Whispers este o carte care ramane. Publicata postum, ea aduna intre coperte vocea delicata si profunda a Dorei Zaharia. Poeziile, scrise in romana si engleza, sunt fragmente de iubire, tacere, dor, lumina si forta launtrica.

flow-ul ăsta accidentat trebuie să mă ducă acum cît mai departe flow-ul ăsta timid trebuie să mă scoată din ape pe partea cealaltă a mării să mă poarte cît mai departe de acest golden hour clișeu de-acest apus de soare în care se-aud lacrimi și rîsete de surioare Le iubesc pe prietenele mele pentru că ele îmi vor ierta ceea ce nici părinții nu ar putea – dispariția. Da, Svetlana, așa e, prietenia dintre fete, prietenia femeilor, cel mai adevărat act politico-romantic, cel mai banal…

Limita despre care vorbește în acest volum Teona Farmatu nu e doar una personală. Poezia Teonei e o acumulare de limite multiple, ea radiografiază toate ipostazele contemporane comune care ne conduc spre experiența limitei. La limită e o combinație decisivă de revoltă și tandrețe, o tandrețe care-și face loc constant în preajma furiei – această pereche organică dă, de altfel, greutatea și originalitatea vocii Teonei. Iată un debut radical și atoatecuprinzător care operează mutații în…

În cartea Așteptăm cuminți teroarea realitatea personală se conturează în „singurul limbaj disponibil“ și anume cel poetic. Calm, cuminte – cum o spune în titlu, dar cu un puternic presentiment că ceea ce va urma „nu cedează dimineților“, pentru că modul în care Ion Agaci își realizează universul poetic nu seamănă deloc cu o „democrație imitată“, ci mai degrabă cu o „liniște (...) care te desparte în două“. Plăcerea ca formă de rezistență – se transformă în poezie în formă de…

Poezia Alexiei e cutia de rezonanță a unei lumi aflate în stare de imponderabilitate. Evanescența concretului favorizează însă din plin liniile de forță ale sugestiei și ale emoției discrete. Autoarea chestionează in sotto voce ticurile generației sale: expunerea publică și depersonalizarea, comercializarea de intimități și, mai cu seamă, o anumită dispersie a realității. De aici, senzația de derută a unei lumi împrăștiate, nesiguranța în tot ce promite a fi certitudine. Căutarea de sine a…

Volumul este o operă poetică profund și dens simbolică, desfășurată în șapte secțiuni majore, dar şi o continuare, completând astfel un cerc aproape liturgic al experienței umane în confruntarea cu interioritatea, trauma, memorie, digitalizare și transcendere, iubire. Este o călătorie stratificată, care reușește să combine visceralul cu metafizicul, senzorialul cu abstractul și sacrul cu profanul într-o manieră ce amintește de o liturghie postmodernă.

Dumnezeu învie și moare ca un lirism de veșnicie, și tot învie și tot moare, Dumnezeu ca o poezie noi suntem luminile triste, viorile nouă ne fie, viorile în cânt de vise, Dumnezeu ca o poezie

Intr-o organizare cronologica a creatiei poetice a lui Grigore Alexandrescu, este evidenta adeziunea poetului la modelul preromantic francez, dominat de gustul pentru meditatia sumbra asupra destinului si efemeritatii civilizatiilor. Scriitura solemna cu ecouri din Lamartine nu face altceva decat sa “agraveze” starea de melancolie. Conditia funciara a personalitatii lui Alexandrescu e una romantica, elegiaca si meditativa inclusiv in epistole si fabule, chiar daca, formal, suntem intr-un gen…

Există poeți care fac retrospecție și spun că le e imposibil să nu scrie politic. Alții simt nevoia de a scrie despre istoria propriei minți. Iarăși alții însă simt că asta nu le-ar face cinste și preferă să gândească în tăcere un timp. Ani întregi, dacă trebuie. „Hai, nu vorbi prostii“, își spun aceștia. „A privi compulsiv la tot ce mișcă e tot ce pot face“, spune Andrei. „Dar s-ar putea să mă înșel“, trage el concluzia mai mereu. „Panoul din fața minții este o limită a spațiului pe care o pot…

Văd poezia adevărată ca pe un limbaj eliptic despre omenire, dar care, odată descifrat, ne poate spune întreaga poveste. Este exact cazul Însemnărilor… Ancăi-Ioana Câdă, un volum despre memorie și mitologie urbană și rurală, despre mentalități, despre frică și puterea care o înăbușă, despre ce mai poate rămâne uman după ce toate rezervele de înțelegere și răbdare s-au terminat. O carte din care e de învățat, cu râs și cu plâns, cu asumare. – Cosmin Perța

Cu o prefață de Paolo Orvieto Traducere și aparat critic de Smaranda Bratu Elian „Creația lui Lorenzo de’ Medici, extrem de diversă, mergând de la cântece obscene de carnaval la imnuri religioase, de la satire suculente la poeme înalt filozofice, este imaginea vie a excepționalei varietăți a liricii Renașterii. Caracteristica ei unificatoare este folosirea măiastră a limbii italiene și impunerea ei ca politică culturală de stat într-un moment în care ea risca să fie marginalizată de limba…

• Editie bilinvga: romana-portugheza Aceasta este o mare poezie, fără o singură scădere, fără niciun defect, fără urmă de poticnire. O carte despre moartea mamei sale, cu o pudoare și cu o reținere admirabile. Un Requiem maiestuos. Isto é Grande Poesia, sem uma baixa, uma falha, um tropeço. Um livro em torno da morte da mãe, com um pudor e uma contensão admiráveis. Um Requiem majestoso. - António LOBO ANTUNES

• Editie bilinvga: romana-portugheza Opera sa publicata este, de altminteri, un fragment minim din grandioasa constructie pe care a incercat sa o realizeze. Eminescu muncea imens, dar consimtea sa se tipareasca numai lucrarile care il satisfaceau. Din voluminoasele sale manuscrise a ajuns sa publice numai vreo saptezeci de poeme (dintre care unele extinse); doua mari nuvele, Cesara si Sarmanul Dionis, in afara de cateva sute de articole politice, istorice si critice. Dar influenta exercitata…

„Aș atrage atenția, în primul rând, asupra mobilității lui Varujan Vosganian, care se mișcă fără efort de pe teritoriul romanului total (care este Cartea șoaptelor) pe cel al eseului memorialistic (reprezentat de Dublu autoportret), iar de aici, între frontierele Proemelor, adică al poemului în proză. Această disponibilitate de factură postmodernă relativizează granițele dintre genuri, trădând o aspirație către găsirea, prin literatură, a unității originare a ființei. Aspirație care este și a…

In starea de nesfarsit a apelor si a oglinzilor e poezia lui Claudiu Soare. Sunt in veghe, aproape de acest om cu suflet de adolescent (acele spirite ale cuvantului nicicand tradat): rataceste prin el o forta plina de har ce izbucneste in vers dupa adevar... "Daca l-ati fi vazut atunci/inotand in lacuri de munte dupa adevar", acel adevar unde naste poezia si de la care, daca oamenii se indeparteaza, isi pierd nu numai mintile, iar catapeteasma pamantului si a popoarelor se prabuseste. - Miron…