Căsătoria, cale spre sfinţenie. Vieţile sfinţilor căsătoriţi

Epuizat din stoc
SKU
C209570
11.56 LEI
Pe scurt
De bună seamă, există mai multe feluri de a închipui dragostea pentru aproapele: monahismul şi căsătoria sunt, în egală măsură, "taine ale iubirii". Însă forma de temelie pentru comuniune rămâne dragostea de început dintre barbat şi femeie sub taina căsătoriei. Dovadă sunt nenumăratele pilde - reunite în această carte - de sfinţi canonizaţi care au fost căsătoriţi, dar pe care viaţa conjugală nu i-a împiedicat să ajungă pe cele mai înalte culmi ale duhovniciei.

AUGUST


Sfânta Teoclita Făcătoarea de Minuni (3 august, sec. IX)


Teoclita a fost o femeie sfântă încă din tinereţe. Părinţii săi i-au rânduit să se căsătorească cu Zaharia, un bărbat de un gând cu ea, iubitor de Hristos şi de virtute. După căsătorie, ea a continuat să trăiască la fel ca înainte, dând mereu milostenie. Chiar dacă erau bogaţi, ea muncea cu mâinile ei, slujind slugilor, săracilor şi celor apropiaţi. Încerca întotdeauna să apuce pe calea smereniei. Sfânta Teoclita iubea citirea Sfintelor Scripturi şi încerca mereu să trăiască ceea ce citea. Şi-a petrecut întreaga viaţă în acest chip sfânt şi a fost aflată vrednică să-şi cunoască vremea morţii. După adormirea ei (la începutul veacului al nouălea), moaştele ei au rămas neputrezite, făcându-se izvor de vindecări.



Sfântul Miron (8 august, Creta, sec. IV)


Sfântul Miron a fost un ţăran căsătorit din Cnossos, Creta. Pentru marea sa milă faţă de săraci, el împărţea bucuros şi din belşug roadele muncii sale cu ei, căutând întotdeauna să le aducă mângâiere. Odată, a găsit nişte hoţi ce furau grânele de pe aria sa. Fără a le spune cine este, i-a ajutat să-şi umple sacii şi i-a ridicat el însuşi, pentru ca hoţii să-i poată lua în spate. Soţia sa a murit destul de tânără, iar după moartea ei, el s-a dăruit şi mai mult citirii dumnezeieştilor Scripturi, mergând la biserică şi făcând fapte bune. Pentru virtuţile lui neobişnuite a fost rânduit preot, iar mai apoi a fost sfinţit episcop. A făcut multe minuni în numele Domnului, atât în timpul vieţii, cât şi după moarte. A trecut la odihnă prin anul 350, trăind o sută de ani.


Sfânta Irina a Constantinopolului şi Împăratul Kaloioan (13 august, Ungaria şi Constantinopol, sec. XII)


Împăratul bizantin Alexie I Comnenul şi împărăteasa Irina, fiind creştini evlavioşi, au căutat o soţie modestă şi credinciosă pentru fiul lor Ioan, urmaşul la tron. Ei au aflat o candidată desăvârşită în prinţesa Pyrisca a Ungariei, fiica regelui Ladislau I. Era virtuoasă şi foarte frumoasă, cu păr lung roşcat. Venind la Constantinopol, ea s-a alăturat Bisericii Ortodoxe, luând numele de Irina. S-a măritat cu Ioan în 1104. După ce ea şi soţul ei au ajuns pe tronul imperial, în 1118, ea s-a dovedit a fi o împărăteasă vrednică. A crescut patru fii şi patru fiice, în chip cuvios şi demn, cum se cuvenea rangului lor imperial. Înainte de a fi fost încoronată împărăteasă şi-a dat toată averea săracilor. Cu trecerea anilor, a ajuns a fi tot mai interesată de viaţa duhovnicească. Repeta adeseori cuvintele Proorocului David: Ce folos este întru sângele meu (adică: moştenirea mea împărătească), când mă pogor eu întru stricăciune? (Ps. 29, 9).


Ea slujea lui Hristos îndeosebi prin slujirea săracilor şi a celor aflaţi în nevoi. I se spunea „Primitoarea de străini“ şi se îmbrăca cu veşminte simple, „mai curând de călugăriţă, decât de împărăteasă“. Şi neîncetat îşi îndemna soţul să ajute pe cei nevoiaşi. Soţul ei, împăratul Ioan Comnenul, era poreclit „Kaloioan“ (kalos în greceşte înseamnă atât „frumos“, cât şi „bun“). Cum spune una dintre Vieţi: „Chipul său măsliniu, cu trăsături clare şi ochi nobili i-a adus această poreclă; însă supuşii săi credincioşi spuneau cu bucurie că ea se datora mai curând firii sale strălucite şi felului ocârmuirii sale“. Chiar la începutul domniei sale s-a descoperit un complot împotriva lui, condus de sora sa Ana, dar el i-a tratat pe conspiratori cu multă îngăduinţă. Era împotriva luxului inutil şi risipitor, iar sub domnia sa şi a sfintei sale împărătese viaţa de curte a Bizanţului şi-a aflat o nouă rânduială şi simplitate. Insuflată de Dumnezeu şi cu ajutorul soţului ei, Irina a supravegheat zidirea Mănăstirii Pantocratorului din Constantinopol, lângă Biserica Sfinţilor Apostoli.


Ea a supravegheat şi zidirea frumoasei biserici a mănăstirii, ca şi a arhondaricului şi căminului de bătrâni din apropiere. Într-o zi, ea l-a adus pe soţul ei în nou-zidita biserică a mănăstirii şi, aruncându-se la pământ şi plângând, a strigat: „Primeşte, Stăpâne, templul zidit de Dumnezeu prin harul Tău“. Şi zicea că nu se va ridica până ce soţul său nu-i va făgădui că va da în continuare bisericii şi mănăstirii aceleia tot ajutorul bănesc pentru a-i asigura viitorul. El a încuviinţat, şi timp de veacuri aceasta a fost una din mănăstirile cele mai însemnate ale capitalei. Împărăteasa Irina era probabil cea mai puternică şi cu siguranţă una dintre cele mai bogate femei din întreaga lume în acea vreme. Însă aşa de mult dorea împărăteasa să lase lucrurile vieţii acesteia şi să caute numai cele cereşti, încât în anii săi cei de pe urmă a intrat în viaţa monahală, cu blagoslovenia soţului ei, luând numele de Xenia. Şi-a petrecut ultimele zile într-o mănăstire din Vithinia (Asia Mică). Moaştele sale au fost aduse înapoi în capitală, spre a fi aşezate în Mănăstirea Pantocratorului, întemeiată de ea.


Soţul ei, împăratul Kaloioan, a hotărât să rămână credincios minunatei şi evlavioasei sale soţii, refuzând a se mai gândi la căsătorie după moartea ei. La scurt timp după aceea, la 8 aprilie 1143, el şi-a dat sufletul în mâinile lui Hristos, după ce îşi zgâriase mâna într-o săgeată otrăvită. A fost înmormântat lângă soţia sa. În marea biserică a Sfintei Sofii din Constantinopol se află o splendidă icoană în mozaic, înfăţişând pe împăratul Ioan al II-lea Comnenul şi pe împărăteasa Irina, stând de-o parte şi de alta a Maicii Domnului cu pruncul Iisus. Ioan ţine o pungă cu bani, simbol al generozităţii sale faţă de Hristos şi de Biserica Sa.

Mai multe informații
EdituraSophia
Colecție Religie
Ediția cărții I
Data apariției 2012
0
Rating:
0% of 100
Scrie o recenzie
Spune-ne părerea ta despre acest produsCăsătoria, cale spre sfinţenie. Vieţile sfinţilor căsătoriţi
Rating-ul tău